Page 92 - VoxLibri70

vine din latinul ursus, cuvânt moștenit de la și mai vechii indo-europeni, pentru că în sanscrită ur
este un prefix care înseamnă strămoș, rădăcină, bătrân. Poate că așa a apărut și apelativul de
Mos Martin.
In limba celtă arth înseamnă urs, iar numele regelui Arthur derivă din cuvântul urs,

2
.
acest animal fiind pentru cclți simbol al clasei războinice și regale1 „Până la creștinare, tronul
animal este ocupat de urs (regele Arthur poartă un nume ce evocă numele ursului, animal
regal)”3.
Dar ursul nu era perceput în trecut doar ca simplu simbol, ci, conform numeroaselor
legende și mituri din spațiul european, unii regi sunt prezentați ca descendenți direcți ai acestui
animal, „fii ai ursului”, rezultați din împerecherea acestuia cu femei furate în timp ce treceau
prin pădure4.
în trei sate catalane se păstrează și în prezent Sărbătoarea ursului, un obicei desfășurat
sub forma unui carnaval popular, cu persoane costumate în pici de urs, cu muzică și multă voie
bună, în data de 2 februarie. Aici, ursul încă este considerat un strămoș al omului, credința
aceasta bazându-se pe o legendă în care se povestește cum un urs a sechestrat o tânără din zonă.
Vânat și capturat, tuns cu un fierăstrău, ursul s-ar fi transformat în om5.
Astfel de credințe au luat naștere în trecutul îndepărtat, tocmai datorită asemănării
ursului cu omul în aspectul său exterior și, mai ales, datorită capacității sale de a se deplasa
biped. Iar de la Pliniu încoace, care interpretează greșit un fragment din Aristotel, în toate
enciclopediile se afirmă că urșii se acuplează precum oamenii, față în față, printr-o îmbrățișare,
.
și nu în maniera obișnuită pentru celelalte animale6 7
în virtutea acestei credințe, că între urși și oameni pot să existe raporturi sexuale dar și o
anume comunicare, la laponi există tradiția ca atunci când o femeie se întâlnește cu un urs, să nu
se teamă: este dc ajuns să-i arate că este femeie, și ursul își va vedea dc drumul lui, fără să-i facă
niciun rău. Tot din această credință provin și acei strămoși mitici ai unor popoare, rezultați din
împreunarea ursului cu o femeie din neamul respectiv.
La geto-daci, chiar denumirea zeului Zalmoxis se presupune că provine din cuvântul
trac zalmon care desemnează blana sau pielea unui animal. Astfel că Zalmoxis ar avea înțelesul
dc „îmbrăcat într-o piele dc urs”, Porfir fiind ccl dintâi care a propus în Antichitate această
explicație etimologică8. în textul lui Porfir se afirmă zalmon înseamnă piele, blană, în general,

.
și nup/e/e de urs, în mod special9 10Dar, totodată, este important faptul că mitografii antici au
afirmat că Zalmoxis purta o piele dc urs pe umăr, iar ursoaica pare să fie animalul sacru consacrat
zeiței Bendis-Artemis, la traci"’.

1. I. D. Sârbu, Dansul ursului, București, Ed. Cartea Românească, 1988, p. 152.
2. Ibidem, p. 161.
3. M. Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu occidental, Ed. a II-a revizuită, Chișinău, Ed. Cartier, 2022,
p. 64.
4. Ibidem, p. 72.
5. Joan Lluis Lluis, El dia de L'os, în Eu cânt și muntele dansează, de Irene Sola, București, Ed. Humanitas,
2023, p. 167.
6. M. Pastoureau, op. cit., p. 76.
7. I. D. Sârbu, op. cit. p. 162.
8. C. Daniel, Misteriile lui Zalmoxis, ed. a IV-a, București, Ed. Herald, 2021, p. 344.
9. Ibidem, p. 347.
10. Ibidem, p. 345.

Vox JVr. i (70) ■ 2024 90