Page 92 - VoxLibri70
P. 92

vine din latinul ursus, cuvânt moștenit de la și mai vechii indo-europeni, pentru că în sanscrită ur
            este un prefix care înseamnă strămoș, rădăcină, bătrân. Poate că așa a apărut și apelativul de
            Mos Martin.
                     In limba celtă arth înseamnă urs, iar numele regelui Arthur derivă din cuvântul urs,

                                                                                   2
                                                                                    .
            acest animal fiind pentru cclți simbol al clasei războinice și regale1 „Până la creștinare, tronul
            animal este ocupat de urs (regele Arthur poartă un nume ce evocă numele ursului, animal
            regal)”3.
                    Dar ursul nu era perceput în trecut doar ca simplu simbol, ci, conform numeroaselor
            legende și mituri din spațiul european, unii regi sunt prezentați ca descendenți direcți ai acestui
            animal, „fii ai ursului”, rezultați din împerecherea acestuia cu femei furate în timp ce treceau
            prin pădure4.
                    în trei sate catalane se păstrează și în prezent Sărbătoarea ursului, un obicei desfășurat
            sub forma unui carnaval popular, cu persoane costumate în pici de urs, cu muzică și multă voie
            bună, în data de 2 februarie. Aici, ursul încă este considerat un strămoș al omului, credința
            aceasta bazându-se pe o legendă în care se povestește cum un urs a sechestrat o tânără din zonă.
            Vânat și capturat, tuns cu un fierăstrău, ursul s-ar fi transformat în om5.
                    Astfel de credințe au luat naștere în trecutul îndepărtat, tocmai datorită asemănării
            ursului cu omul în aspectul său exterior și, mai ales, datorită capacității sale de a se deplasa
            biped. Iar de la Pliniu încoace, care interpretează greșit un fragment din Aristotel, în toate
            enciclopediile se afirmă că urșii se acuplează precum oamenii, față în față, printr-o îmbrățișare,
                                                                 .
            și nu în maniera obișnuită pentru celelalte animale6 7
                    în virtutea acestei credințe, că între urși și oameni pot să existe raporturi sexuale dar și o
            anume comunicare, la laponi există tradiția ca atunci când o femeie se întâlnește cu un urs, să nu
            se teamă: este dc ajuns să-i arate că este femeie, și ursul își va vedea dc drumul lui, fără să-i facă
            niciun rău. Tot din această credință provin și acei strămoși mitici ai unor popoare, rezultați din
            împreunarea ursului cu o femeie din neamul respectiv.
                    La geto-daci, chiar denumirea zeului Zalmoxis se presupune că provine din cuvântul
            trac zalmon care desemnează blana sau pielea unui animal. Astfel că Zalmoxis ar avea înțelesul
            dc „îmbrăcat într-o piele dc urs”, Porfir fiind ccl dintâi care a propus în Antichitate această
            explicație etimologică8. în textul lui Porfir se afirmă zalmon înseamnă piele, blană, în general,

                                                 .
            și nup/e/e de urs, în mod special9 10Dar, totodată, este important faptul că mitografii antici au
            afirmat că Zalmoxis purta o piele dc urs pe umăr, iar ursoaica pare să fie animalul sacru consacrat
            zeiței Bendis-Artemis, la traci"’.



            1.  I. D. Sârbu, Dansul ursului, București, Ed. Cartea Românească, 1988, p. 152.
            2. Ibidem, p. 161.
            3. M. Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu occidental, Ed. a II-a revizuită, Chișinău, Ed. Cartier, 2022,
            p. 64.
            4. Ibidem, p. 72.
            5. Joan Lluis Lluis, El dia de L'os, în Eu cânt și muntele dansează, de Irene Sola, București, Ed. Humanitas,
            2023, p. 167.
            6. M. Pastoureau, op. cit., p. 76.
            7. I. D. Sârbu, op. cit. p. 162.
            8. C. Daniel, Misteriile lui Zalmoxis, ed. a IV-a, București, Ed. Herald, 2021, p. 344.
            9. Ibidem, p. 347.
            10. Ibidem, p. 345.

           Vox JVr. i (70) ■ 2024                            90
   87   88   89   90   91   92   93   94   95   96   97