Page 87 - VoxLibri70
P. 87
Labișlau T)arabici
Moșteniri. Eugen Ev a sau sa-țiserii
poemul(a lumina mâinilor
e împlinesc opt decenii de la nașterea despre care se spunea că „face” poezie din
lui Eugen Evu (poetomul, cum îi umbre și lumini deopotrivă, nu putea ocoli
plăcea să se considere, a văzut această mult disputată temă a creației care,
Slumina zilei la 10 septembrie 1944, la
începând cu Aristotel, i-a preocupat pe poeții
Hunedoara, trecând la cele veșnice șaptezeci și gânditorii din toate timpurile. în cazul său,
și trei de ani mai târziu, în același oraș, la 20 nucleul ideatic va fi în permanență același:
octombrie 2017). O jumătate de veac a trecut poezia e sângerare, mistuire întru iubire,
și de la debutul său editorial din 1974, în urmând renașterea prin creație, așa cum
antologia Toate iubirile (Editura Facla, primăvara țăranii dau foc fanețelor, în urma
Timișoara), în care apare alături de alți șase lor iarba răsărind mai pură, mai viguroasă.
scriitori (era anul în care împlinea treizeci de Procesul creației lirice urmează, în
ani). acest fel, cosmica și inevitabila reînnoire
în prezentarea făcută cu această ciclică a naturii, fiecare nouă rostire fiind
ocazie, Ștefan Augustin Doinaș notează două naștere și renaștere în același timp, în cea
dintre trăsăturile definitorii ale discursului ardere „fără lacrimă”, ca în Pheonix, poezie
său poetic: expresia directă, precum și aparținând aceluiași ciclu: „Orb de
capacitatea acestei sincerități de a se structura primăvară/ parcă ies din nou din țărână/
melodic („o voce a Poeziei autentice” era de arzând fără lacrimă/ pentru clipa/ veșnic
părere poetul de la Sibiu, tradusă „într-o lirică tulburată/ pentru cenușa/ curgând înapoi/ în
a seninătății și a luminii”). Semnificativ este polen”.
faptul că antologia purta chiar titlul unui Există în aceste poeme din antologia de
poem semnat de Eugen Evu, iar poezia care debut o interesantă idee care va reveni
deschidea grupajul său de douăzeci și cinci de obsedant în zecile de volume ulterioare ale
lucrări, intitulat Poemul se scrie singur, poetului hunedorean: faptul că artistul, spre
marca și seria celor care vor avea ca temă deosebire de semenii săi, nu se poate
creația, miracolul nașterii poeziei: „Ard în descătușa/ vindeca prin plâns, pentru că
iubire/ și iarba care crește/ în urmele focului/ „Lacrima poetului nu cade/niciodată./Ea este
o intitulez/ Poem”. presupusul cuib al stelei/ închis pentru un
Friedrich Holderlin considera că a timp în icoana de rouă./ Lacrima poetului nu
poematiza este cea mai inocentă dintre toate se așază pe floare,/ Ea crește uneori interior”
îndeletnicirile. Iar un poet ca Eugen Evu, (Lacrima poetului).
Vox fibri, Nr. 1 (70) - 2024 85
