Page 88 - VoxLibri70

Metafora poezie - lacrimă interioară este rod al sensibilității/ sincerității lui Eugen Evu,
la care făcea referire și Ștefan Augustin Doinaș. Dar și al vulnerabilității, în același timp. Pentru
că, în permanență de-acum înainte, poetul va fi frământat de întrebarea dacă Dumnezeu, Poezia
sau semenii au sau nu nevoie de această „ardere fără lacrimi” care-1 va mistui în zilele și nopțile
sale. Și la nesfârșit se va întreba dacă iarba creației, răsărind mirific în urma pârjolului din
străfundurile sale, se va ridica sau nu la rang de Artă, și mai ales în condițiile în care mulți nici nu
vor ști că în „banala cerneală” în care-și varsă această ardere/ durere/ iubire/ zbor se află, de fapt,
„lacrima cerului senin dintru care/ setea poetului se trage, cu sfială/ spre lumea de-afară, spre
cele ce-mbată” {Lacrima poetului).
La toate aceste întrebări, poetul va primi, în decursul deceniilor, diferite răspunsuri. Nici
unul nu-1 va mulțumi, nelecuindu-i zbaterea, tulburarea metafizică a conștiinței. Veghea și
nesomnul. Și asta, pentru că fiecare răspuns va naște noi întrebări, iar la cea finală, cea decisivă,
dacă poezia lui va dăinui și după ce, fizic, el va înceta să existe, nimeni nu i-ar fi putut răspunde
cu certitudine.
Astăzi poezia nu mai este o chemare, o misiune a celor puțini și aleși. Oricine poate scrie
versuri, nu mai e nevoie de cultură, nici măcar de creion și hârtie, eventual de o tabletă sau un
telefon. Vor să intre în istoria literaturii fără a trece prin literatură, fără a înțelege ce este
literatura, fără a cunoaște măcar ce s-a scris înaintea lor. Din păcate, nu mai e nevoie nici de
gramatică, de ortografie.
Sunt peste zece milioane de poeți în lume care scriu azi haiku de exemplu, a devenit mai
degrabă un joc al minții, un exercițiu de creativitate sau gen de terapie pentru anxietate și alte
maladii. In momentul în care se scrie, poezia este încărcată instantaneu pe internet; nu trebuie
nici măcar recitită. Iar azi-mâine, nu va mai fi nevoie nici măcar de poeți: încarci câteva sute de
poeme semnate de marii creatori ai literaturii universale într-un program și-ți va genera, în
câteva secunde, câte poezii vrei, pe orice temă, de orice
dimensiune (cel puțin, vor fi verificate ortografic și
gramatical - programul va face asta, putând fi și traduse
în ce limbă dorești).
Eugen Evu a fost unul dintre acei poeți care
trăiau prin și pentru poezie. Din om și poet, s-a născut
poetomul. El trăia poezia. Din adolescență și până în
ultimul ceas al răstimpului său pe această lume. Chiar și
atunci când, ierni la rând, într-un apartament neîncălzit,
înfășurat în pături, recurgea la ultimul gest posibil:
greva scrisului. Pentru el reprezenta, simbolic, o
moarte spirituală. Pentru ceilalți nu însemna însă
nimic. Dar era genul de poet gata să sacrifice totul în
numele poeziei. Jertfindu-se. Poetul - notase în urmă
cu un secol Lucian Blaga - e un donator de sânge la
spitalul cuvintelor.
încă de la debutul său în antologia realizată de
Ștefan Augustin Doinaș, problematica genezei și
sensului creației va rămâne temă centrală a liricii lui
Eugen Evu, existând puțini alți poeți care să fi închinat
un număr atât de mare de poeme acestui

Vox Libvi, Nr. 1 (70) ■ 2024 86