Page 97 - VoxLibri70

Prin anii '60 ai secolului trecut,
noua protipendadă comunistă a decis
creșterea numărului de urși, în scopul unor
vânători încununate cu deosebite trofee
din această specie. In acest scop, animalele
au fost hrănite în locuri speciale. Actuala
populație de urși din țară, spun specialiștii,
este urmașa generațiilor de urși obișnuite
să fie hrănite, obișnuite să-și caute hrana în
apropierea omului... Și ar mai fi urșii
cerșetori de la marginea drumului,
alimentați de turiști, care nu mai cunosc un
alt mod de viață, nici ei, nici urmașii lor.
Activiștii de mediu propun pentru
soluționarea problemei-urs montarea
gardurilor electrice în jurul fermelor, a
containerelor de gunoi etanșe, care nu pot
fi golite de urși, limitarea vehiculelor și
zgomotelor și a altor intervenții umane în
habitatul urșilor, limitarea defrișărilor
forestiere, o anumită reglementare în

culegerea fructelor de pădure.
Dar altfel privind lucrurile, ursul a
devenit în prezent pentru România o
emblemă, o imagine care se vinde bine în
occidentul intens urbanizat și tehnologizat,
supcrdczvoltat, visând nostalgic la o natură
virgină și sălbatică, dar refuzând categoric
să-și strice propriile interese economice și
chiar politice, cu prezența pe teritoriul lui a
marilor prădători. Dar e minunat să poți
vedea la alții aceste fiare...
Astfel, ursul din Carp a ții
României a devenit un simbol al naturii
virgine, al unor spații asociate în
imaginarul colectiv unui paradis
primordial, un spațiu nepângărit, nemutilat
de intervenția omului modem (chiar dacă
nu este așa), un simbol al libertății
neîngrădite, al renașterii. Numărul marc de
urși, chiar în creștere, ne insuflă ideea falsă,
că în România pădurile sunt într-o stare
excelentă, că ecosistemele, chiar acelea

Vox Libri, JVr. i (70) ■ 2024 95