Page 95 - VoxLibri70

puternice, se afumau cu fire de păr luate din blana unui urs, iar bărbații care erau căleați de urs pe
șale nu mai sufereau de dureri de spate toată vara1.
în Ținutul Pădurenilor, ultimele ierburi de leac erau culese înainte de 14 noiembrie,
pentru că după Zilele Ursului nu mai au nicio putere. Se mai credea că, dacă vezi ursul în noaptea
de Martini, vei avea tot anul noroc la bani. Iar dacă ursul se apropie de moară este semn bun

32

pentru morar, pentru că va avea multi clienți și va ieși faina bună3133
.
34
în toate aceste credințe se observă rolul benefic al ursului ca purtător de noroc, protector
si tămăduitor.
9
Și astfel, ajungem din nou la o străveche zeitate dacică sau pre-dacică învelită în piele de
urs, probabil că același Zalmoxis/Zamolxis ca zeitate tutelară, protectoare a populațiilor de pe
teritoriul României.
Acest fapt este întărit și de obiceiurile de înmormântare unde apărea la priveghi masca
de urs, probabil cu rolul de invocare/rcprczcntarc a strămoșilor din neam, care trebuiau să
întâmpine în cealaltă lume sufletul celui decedat '. De asemenea, în obiceiurile de Crăciun, în
special în nordul țării, sunt nclipsiți colindătorii cu măști de urși și colindatul cu ursul'4, ca o
invocare a zeității protectoare cu rol important în momentele de înnoire a timpului, pentru o
soartă bună în cursul Noului An. „în colinda ursului, textul vorbește despre moartea și învierea
animalului, sub forma unei drame ce evocă mitul renașterii naturii, fenomen simbolizat de
ieșirea ursului din hibernare35”.
Și ipostaza de bun tămăduitor a ursului care era plimbat prin sate pentru a „trata” prin
călcarea pe spate pe cei suferinzi de dureri lombare, vine să întărească această ipostază de zeitate
protectoare a populațiilor străvechi de pe teritoriul nostru.
Cercetătorii au ajuns la concluzia că mitologia ursului, însumează trăsăturile unor
,

zeități opuse: chtoniană și uraniană36 37așa cum, de altfel, se oscilează în atribuirea ca trăsătură
definitorie pentru Zalmoxis, între cea chtoniană și cea uraniană.
Astfel, în cultul lui Zalmoxis avem clemente care susțin ambele naturi: retragerea
acestuia pentru trei ani, sub pământ, într-o peșteră, dar și practicile cultului său care se
desfășurau inițial în locuințe subpământene - susțin caracterul chtonian - iar incinerarea
morților, rugurile funerare, templele și altarele ridicate pe vârful munților, precum și mesagerul
trimis periodic la zei prin aruncare spre cer- susțin caracterul uranian al zeului3.
Sc observă astfel că practicile legate de mitologia ursului se concentrează pe obiceiul
acestuia de a se ascunde în grote, sub pământ, pe timpul iernii, revenind la suprafață odată cu
reînnoirea naturii, cu începutul anului agrar, acestea fiind aspecte chtoniene, dar, totodată,
regăsim în credințele respective și aspecte astrale, tot ursului atribuindu-i-se cunoașterea
semnelor cerești, el fiind capabil să prevadă timpul probabil. „în credințe și practici sacralitatea

31. I. Ghinoiu, Calendarul țăranului român. Zile și mituri. București, 2018, p. 265; M. Lapteș, Anotimpuri
magico-reiigioase, Deva, 2011, p. 205.
32. M. Lapteș, Anotimpuri magico-reiigioase, Deva, Ed. Corvin, 2011, p. 276.
33. I. Ghinoiu, Sărbători și obiceiuri românești. București, 2004, p. 96-97.
34. Ibidem, p. 96.
35. C. Daniel, Misteriile lui Za/wax/s, București, Ed. Herald, 2021, p. 346.
36. L. Apolzan, Zspec/e ale culturii spirituale. Obiceiuri, practici și simboluri specifice gospodăriei pastoral-
agricole din platforma Luncanilor, jud. Hunedoara, în „Sargeția”, nr. XVI-XVII, Deva, 1982-1983, p. 711.
37. C. Daniel, op. cit., p. 350-351.

Vox Libri, Nr. 1 (70) ■ 2024 93