Page 78 - VoxLibri34-2006

în kunstkammer, în puterea nopții, cu o făclie aprinsă în mână, Rudolfiși privește comorile și
vorbește cu obiectele: dintr-un bestiariu îl privesc animale ciudate, de tavan sau pe lampadare atârnă
schelete sau animale împăiate, tablourile cu licorni îl fascinează.
Această predilecție a lui pentru obiecte stranii, insolite nu trebuie să ne mire pentru că Rudolf
„este împărat, este magician, este alchimist; tot ce atinge el devine artă și frumusețe. El transfigurează
obișnuitul, banalul, insolitul. Tot ce are, tot ce-1 înconjoară trebuie să fie frumos, și vrea ca nimic să nu-
i întunece ochiul prin urâțenie sau mediocritate”.
I se aduc obiecte de departe, de peste mări și țări, obiecte pe care împăratul le transformă, le dă
suflet: o nucă de cocos devine cutie de ace sub degetele unui orfevru, cornul de rinocer devine o cupă
cu picior de argint, pietrele prețioase sunt șlefuite și se metamorfozează în adevărate tablouri în piatră
prin intarsiile de granate, agate și calcedonii.
îl pasionează zborul clipelor, curgerea timpului, și atunci comandă pentru colecția sa obiecte
cc măsoară bătaia acestuia și care îi amintesc că totul este trecător și totul este deșertăciune în această
lume... De aceea, îi cheamă la curtea lui de la Praga pe cei mai mari meșteri ceasornicari din Elveția
care îi fabrică niște pendule unice din cristal și un ceas planetar care indică rotirea aștrilor de care se
simte stăpânit.
Chiar și armele lui Rudolf sunt veritabile bijuterii: în colecția lui a adunat arme de vânătoare, de
paradă, halebarde, pumnale, toate decorate, gravate, sculptate, împodobite cu aplicații, încrustate cu
sidef și email, cu aur și argint, cu imagini cinegetice, alegorii sau motive decorative de un mare
rafinament. „Fiecare obiect pe care îl are Rudolf atinge perfecțiunea supremă. Lumea frumuseții este
singura lume care merită să fie locuită dc un monarh ca nu-și dorește altceva decât să trăiască într-un
decor vrăjit”.
Colecția lui îi este refugiu în ceasuri de durere trupească și de frământare a sufletului și în aceste
momente închide ochii și rostește în gând numele fiecărui obiect din colecția sa pentru că simpla
rostire a acestor nume îl cufundă în lumea magică pe care și-a creat-o. în astfel de momente „(...) vede
cu ochii minții mașinăriile automate, sculpturile din trunchiuri de cireș, scoici, dinți de rechin
îmbrăcați în aur, cristale, minerale, bucăți de chihlimbar, pietre, camee, monștri bicefali, crocodilul
împăiat, o orgă ce cântă madrigale, struți împăiați, calicii confecționate din com de rinocer în care
fierbe otrava, rădăcini de mandragoră, un medalion votiv din lut de Ierusalim, un bulgăre de humă de
pc valea Hcbronului din care Dumnezeu l-a plămădit pc Adam, cârja lui Moisc”.
Mai erau animale de argint, carapace de broaște țestoase, sidef, lunete, corali, pene strălucitoare,
vaze, torsuri de femeie din ghips, eșichiere de ambră și fildeș, calicii din aur, peisaje de jasp din
Boemia, o carte de rugăciuni cu coperte din argint, pahare de cristal șlefuit, tacâmuri din aur și rubine,
vaze galo-romane, o casetă din chihlimbar, o lăută din argint, plăci din lapis-lazuli, cornuri de
vânătoare din fildeș, porțelanuri, mapamondul pe un hipogrif, sticlărie venețiană, sfere armilare,
instrumente de măsură, faianțe policrome, hamuri de cai, pinteni, cupe din ou de struț, cutii muzicale,
orologii, granate de Boemia, ramuri de coral, pene de păsări colibri... Este universul unui monarh care
a răspândit o aură specială în veacul pe care l-a străbătut, care a dorit ca Universul întreg să se
transforme într-un templu închinat cunoașterii și frumuseții. însă, la puțină vreme după moarte lui
Rudolf, muzele au tăcut, a început Războiul de 30 de ani și colecția „împăratului alchimiștilor” a fost
încărcată în mii de căruțe care i-au risipit comoara în cele patru vânturi...
Denisa TOMA

Vox Libri, Nr. 1 (3-4), Primăvara - Vara, 2006 77