Page 77 - VoxLibri34-2006

^llfDO£/F at II-ka de 9-tabsburg

si cotectiile sate
/ >

O copertă de carte cu o grafică stranie: un portret în care
recunoaștem imediat fantezia lui Arcimboldo, un portret în care
fructe, legume, spice de grâu, frunze alcătuiesc chipul
împăratului Rudolf al II-tea de Habsburg (1552-1612), un portret
care sfidează toate canoanele și sparge toate tiparele. Ce legătură
este între acest împărat, pictorul Arcimboldo și alchimișiti? Ce
ÎMPĂRATUL mister se ascunde dincolo de acest insolit portret? Ce gânduri se
ĂLCH.MIȘTILOR află îndărătul acelei frunți sugerate de o conopidă și de câteva
păstăi de mazăre? Primele pagini ale cărții încep să dezlege
misterul. Cartea „împăratul alchimiștilor” de Jacqueline
Dauxois, publicată în anul 1999 la Editura ALLFAcstc inspirată
de figura fascinantă a acestui monarh care a rămas în istorie nu
prin fapte de arme, ci prin imensa lui pasiune pentru frumos,
pentru obiectele de artă, pentru științele oculte atât de practicate
RUDOLFal ll-leo
de HRB_8UR(j în epocă.
^■1 JROUfLlNt
JIII DAUXOIS
împăratul Rudolf al Il-lea al Imperiului Romano-Germanic
un principe medieval care a fost conștient de eternitatea artei și a
frumosului în opoziție cu frământările politice și religioase care
au traversat veacul în care a trăit. Nepot al lui Carol Quintal,
umanist și protector al artiștilor, a preferat compania acestora, a
astrologilor și a alchimiștilor, fiind fascinat de misterul căutării pietrei filozofale. Jocurile politice,
Dicta, prinții electori, lupta intcrconfcsională, legăturile cu papalitatea, perfidia curtenilor, toate
acestea reprezentau lumea din care trebuia să evadeze cu tot dinadinsul, o lume care îi era străină, pe
care n-o înțelegea și care îl va răpune până la urmă.
Pentru Rudolf, esențialul este găsirea veșniciei. Iar veșnicia înseamnă artă și frumos, adevăr
și știință, într-o epocă în care granița dintre știință și magie era încă foarte labilă. „Rudolf evadează în
căutarea transfigurării realității în frumusețe și în aur; tot ce nu are legătură cu creația artistică și cu
cercetările alchimiste îl plictisește”. Evadează pe Ulicioara Aurului din Praga, acolo unde erau
laboratoarele alchimiștilor, caută compania astronomilor Tycho Brahe și Johannes Kepler ca să
studieze aștrii în a căror putere și înrâurire crede. Dar locul său predilect de evadare este imensa
colecție de obiecte de artă pe care a moștenit-o și pe care a îmbogățit-o cheltuind averi fabuloase:
„Colecțiile sale nu l-au înșelat niciodată, niciodată nu l-au dezamăgit, ele îi devin din ce în ce mai
necesare. Lor își consacră viața; ele întrunesc tot ce există mai frumos în artă și sunt o adevărată
enciclopedie, suma cunoștințelor epocii și a frumuseților create de om. Ține ia ele ca la propria piele”.
Dar ce se află în „cabinetele de minuni” ale împăratului? Simpla înșiruire a obiectelor este amețitoare:
pietre prețioase, fantastice cristale de Boemia, incunabule, bijuterii, cupe din argint roșu, cupe săpate
în agate, statui, picturi executate de cei 39 de pictori celebri care lucrează pentru el, dar și tablouri de
Leonardo da Vinci, Coreggio, Diircr, Cranach, Tizian.

\/ox Libri, Nr. 1 (3-4), Primăvara - Vara, 2006 76