Page 75 - VoxLibri34-2006
P. 75

O carte de care era nevoie



                                 Intr-o cultură bîntuită permanent de prestigiul mitului,
             • r ibi ••   . j  istoriografia pare condamnată la o nemeritată figură de
                   .. c i     cenușăreasă. Dacă pînă și profesioniștii domeniului, istoricii sadea,
                              în fine, inșii care știu să lucreze cu documentele, derapează
                              adeseori înspre revigorarea unor pattern-vm străvechi, arhet.pale
           H Dctuuul Ramlnici
           “(111S I9S+I
                              și, desigur, mitologice, atunci ce șansă să mai aibă istoria ca știință
                              într-o astfel de cultură? Una singură: să fie scrisă de străini. De acei
                              străini care, nemînați de interese secrete ori de comenzi punctuale
                              politic, au tăria să se țină la jumătatea distanței între fapte,
                              documente și interpretări personale. Pe scurt, e vorba de acei
                              oameni din afara culturii și istoriei respective care se pot dovedi
                              obiectivi grație distanței cc-i împiedică să sc identifice cu pornirea
           egolatră sau cu sistemul de complexe identitare ale istoricilor băștinași.
                 Un astfel de străin a fost francezul Henri Prost (1891-1970), autor al unei cărți
           deosebit dc pertinente despre istoria modernă a românilor, Destin de la Roumanie (1918-
           1954). Lucrarea a văzut întîia oară lumina tiparului în 1954, la Paris, în cadrul Editurii
           Berger-Levrault, într-o Franță postbelică prea puțin interesată de istoria reală a spațiului
           est-european livrat pentru decenii sovieticilor. în limba română, ea a fost tradusă și
           publicată abia anul acesta la casa Compania din București, în traducerea Valeriei Pioraș și
           a lui Vaier Moga, acesta din urmă îngrijind ediția și scmnînd notele și indicele lucrării.
           Prin acest gest intelectual asistăm la o adevărată reparație morală și editorială, căci
           volumul francezului a fost abuziv compilat și plagiat de numeroși așa-ziși istorici români
           din perioada comunistă, printre aceștia numărîndu-sc și nefaștii întru amintire Mușat și
           Ardeleanu.
                 Dar de ce ar fi importantă o lucrare de istorie despre modernitatea românească
           scrisă de un alogen, nici măcar istoric de profesie, în ciuda unor studii de specialitate
           totuși onorabile (a fost și studentul sorbonard al medievistului Charles-Victor Langlois)?
           Exact din pricina stadiului în care se găsește cercetarea istorică și istoriografia națională,
           marcată de clișee naționaliste sau parcelată de specializări extrem de înguste, imune în
           fața ideii de perspectivă mai largă. La rigoare, Destinul României are mai multe a ne
           spune despre trecutul nostru modem decît ultra reeditata O istorie sinceră a poporului
           român a academicianului Florin Constantiniu, autor respectabil, însă tarat de un trecut
           comunist deloc simpatic, peste care a avut neinspirația să așeze un antioccidentalism
           furibund.


            Vox Libri, Nr. 1 (3-4), Primăvara - Vara, 2006                             74
   70   71   72   73   74   75   76   77   78   79   80