Page 75 - VoxLibri34-2006

O carte de care era nevoie

Intr-o cultură bîntuită permanent de prestigiul mitului,
• r ibi •• . j istoriografia pare condamnată la o nemeritată figură de
.. c i cenușăreasă. Dacă pînă și profesioniștii domeniului, istoricii sadea,
în fine, inșii care știu să lucreze cu documentele, derapează
adeseori înspre revigorarea unor pattern-vm străvechi, arhet.pale
H Dctuuul Ramlnici
“(111S I9S+I
și, desigur, mitologice, atunci ce șansă să mai aibă istoria ca știință
într-o astfel de cultură? Una singură: să fie scrisă de străini. De acei
străini care, nemînați de interese secrete ori de comenzi punctuale
politic, au tăria să se țină la jumătatea distanței între fapte,
documente și interpretări personale. Pe scurt, e vorba de acei
oameni din afara culturii și istoriei respective care se pot dovedi
obiectivi grație distanței cc-i împiedică să sc identifice cu pornirea
egolatră sau cu sistemul de complexe identitare ale istoricilor băștinași.
Un astfel de străin a fost francezul Henri Prost (1891-1970), autor al unei cărți
deosebit dc pertinente despre istoria modernă a românilor, Destin de la Roumanie (1918-
1954). Lucrarea a văzut întîia oară lumina tiparului în 1954, la Paris, în cadrul Editurii
Berger-Levrault, într-o Franță postbelică prea puțin interesată de istoria reală a spațiului
est-european livrat pentru decenii sovieticilor. în limba română, ea a fost tradusă și
publicată abia anul acesta la casa Compania din București, în traducerea Valeriei Pioraș și
a lui Vaier Moga, acesta din urmă îngrijind ediția și scmnînd notele și indicele lucrării.
Prin acest gest intelectual asistăm la o adevărată reparație morală și editorială, căci
volumul francezului a fost abuziv compilat și plagiat de numeroși așa-ziși istorici români
din perioada comunistă, printre aceștia numărîndu-sc și nefaștii întru amintire Mușat și
Ardeleanu.
Dar de ce ar fi importantă o lucrare de istorie despre modernitatea românească
scrisă de un alogen, nici măcar istoric de profesie, în ciuda unor studii de specialitate
totuși onorabile (a fost și studentul sorbonard al medievistului Charles-Victor Langlois)?
Exact din pricina stadiului în care se găsește cercetarea istorică și istoriografia națională,
marcată de clișee naționaliste sau parcelată de specializări extrem de înguste, imune în
fața ideii de perspectivă mai largă. La rigoare, Destinul României are mai multe a ne
spune despre trecutul nostru modem decît ultra reeditata O istorie sinceră a poporului
român a academicianului Florin Constantiniu, autor respectabil, însă tarat de un trecut
comunist deloc simpatic, peste care a avut neinspirația să așeze un antioccidentalism
furibund.

Vox Libri, Nr. 1 (3-4), Primăvara - Vara, 2006 74