Page 76 - VoxLibri34-2006

Mai puțin tributar anecdoticii și presiunilor din epocă, Prost, care a trăit o bună
bucată de timp în Bulgaria (între 1921 și 1931), iar apoi s-a stabilit la București ca înalt
consilier bancar, a avut șansa să asiste la o perioadă extrem de turbulentă din istoria
noastră: cea dintre anii 1931 și 1950. A fost martor, și trebuie spus că unul foarte atent și
obiectiv, la toate evenimentele politice care au cutremurat societatea românească a
epocii, de la criza economică la apariția și ascensiunea extremismului de dreapta, de la
restaurația regală pînă la dictatura antonesciană, de la dezmembrarea țării în preajma
războiului mondial al doilea pînă la ocuparea și desfigurarea României de barbaria
asiato-sovietică. El a consemnat cu mult talent literar cele trăite în calitate de observator
neimplicat pînă la un punct.
în excelentul studiu introductiv al lui Vaier Moga, intitulat Un francez în Balcani,
sînt prinse asemenea cîteva episoade de „activism subiectiv” ale autorului francez.
Atunci cînd, de pildă, interesele franceze au fost primejduite de politica „ușilor închise” a
guvernării liberale tutelate de Vintilă Brătianu, el nu a ezitat să critice atitudinea
Bucureștiului. Sau atunci cînd tratatul economic cu Germania din martie 1939 își intrase
pe rol, Henri Prost a manifestat tendința de a inflaționa prezența germană în mai toate
sferele vieții sociale românești, lucru nu tocmai adevărat, cel puțin nu în acel moment. La
fel cît privește și portretistica istorică. Dotat cu imens talent de consemnator, francezul
ne-a lăsat cîteva portrete pe cît de savuroase, pe atît de puțin consonante cu realitatea. De
exemplu, e cazul lui Ion Antonescu și Nicolae Titulescu. însă în ciuda acestor scăderi ale
sale, Prost merită crezut și respectat, căci coeficientul obiectivității sale este unul
superior perspectivei multor istorici mioritici. Metodic în calitate de memorialist, acesta
se așază în apropierea evenimentelor și faptelor istorice, studiindu-le în contextul
consumării lor, dar și în acela al consecințelor viitoare. Din acest punct de vedere,
coerența proiectului auctorial este una remarcabilă, căci Destinul României reprezintă o
oglindă deosebit de fidelă pentru istoria modernă a țării noastre.
însă probabil că meritul principal al lucrării semnate de Henri Prost îl constituie
maniera percutantă (în sensul punctualității observației istorice, dar și al simțului etic
implicit) în care radiografiază progresiva rinocerizare a mediului politic românesc
datorată invaziei sovietice. Occidentalul din el nu putea să nu reacționeze, vădit revoltat,
la sumedenia de nedreptăți, abuzuri, crime și episoade teroriste al căror teatru devenise
țara noastră după 23 august 1944. Comunizarea României are în Henri Prost un excelent
pictor, iar analizele sale, istoriografie teribil de precise, sînt în mare măsură utile și astăzi.
Iată suficiente motive pentru ca nici un român amator să-și cunoască istoria modernă să
nu ocolească această minunată carte scrisă de francezul Henri Prost.

Valentin PROTOPOPESCU

Vox Libri, Nr. 1 (3-4), Primăvara - Vara, 2006 75