Page 72 - VoxLibri34-2006

(Puncte, sub soare

- note, de (ectură -

E adevărat, trăim vremuri în care vara poate „răci”, iama poate avea febră, primăvara
poate fi o toamnă ploioasă și plictisitoare, dar, în decursul unui an, dacă ai urmări zilnic, din
același punct de pe pământ (adică din punctul tău), locul de unde apare soarele, ai vedea
(fenomenul este demonstrat științific) că în decursul a 365 de zile astrul cu o „viață” de ciîfci
miliarde de ani desenează un „ ” sau semnul infinitului, numit în acest context „analemma”. Așa
că, dacă vrei să trăiești cu toată ființa ta sub acest astru, ai „infinite” posibilități. Lecția este ușor
de învățat, mai greu este să găsești punctul din care să răsări iar și iar și să te înalti mereu spre
lumină.
Pot spune că, într-un anumit fel, sunt un om foarte norocos... Călătoresc mereu prin lumea
cărților, am un nepoțel drag, Mihai Andrei, care mă învață cum trebuie să trăiesc și cum să mai
privesc în viitor și, dacă se poate, cum să merg cu capul cât mai sus. Și cum să nu aflu această
putere, când mă iubește atât cât îl iubesc și eu, când, la nici șapte ani, citește aproape la fel de
cursiv ca și mine, când are ca proiect, nici mai mult nici mai puțin decât scrierea unei
„enciclopedii a poveștilor”, când are deja terminat primul „volum” pe care îl începe așa:
„ Voi călători în timp,
Voi vorbi cu animâluțele,
Mă voi întâlni cu maimuțoi celebri
[oare la care dintre ei să mă gândesc?]
Și eu voi străluci... ".
Cartea se termină cu o declarație de dragoste pentru mămica lui:
„ Te iubesc caflacăra-n țipăt...
Tu ești doamna inimilor sfărâmate...
Învingi toți norii de tristețe
La fel de mult își iubește părinții și bunicii. Ei au fost primii care i-
au spus povești, ei l-au călăuzit în lumea feților-frumoși cu stea în frunte, a
zânelor cu păr de aur, a Scufiției Roșii, a piticilor, a atâtor și atâtor făpturi
de basm. își are „punctul lui sub soare” cu toate lucrurile bune și frumoase pe care le face, printre
care și preocuparea pentru șlefuirea continuă a limbajului și plăcerea de a vorbi corect și frumos.
Să-ți fie dat să poți simți de mic bucuria fără margini a lecturii, este un lucru extrem de
important, iar părinții și bunicii au rostul lor bine ticluit în transmiterea acestei bucurii. Avem
nevoie, prin urmare, de părinți și bunici preocupați de copii și nepoți, ca să știm de unde venim și
încotro ne îndreptăm...
Am făcut această introducere ca să ajung la o carte ai cărei eroi sunt bunici, oameni aflați la
vârsta înțelepciunii. E vorba de „Istorie la firul ierbii. Documente sociale orale”, volumul I,
coordonatori Zoltân Rostâs și Sorin Stoica, București, Editura Tritonic, 2003.

Vox Libri, Nr. 1 (3-4), Primăvara - Vara, 2006 71