Page 24 - VoxLibri34-2006
P. 24

fyvftsftuw țî vocație




           național, punerea în drepturi a ortodoxiei, acolo unde comunitățile de români nu au beneficiat de
           libertate religioasă și lăcașuri de cult, edificiul religios poartă amprenta grandorii și
           monumentalismului. Catedrala este tipul cel mai apreciat de edificiu, dispunerea ei în zone de referință
           ale orașului, creează impresia că s-a dorit ca „noua stăpânire" să-și afirme unicitatea și dreptul legitim
           de existență. La o primă vedere, amplasarea bisericilor și a altor edificii publice în acele orașe și zone
           ale orașului în care românii nu aveau nimic reprezentativ inainte de Unire nu reprezenta decât
           legitimarea unei stări de fapt justificate istoric.
                 Pe cât de notabilă, întreaga operă edificatorie a acelei perioade de euforie națională, în fapt
           noile edificii reprezentative românești, reprezintă forme hibride ale elementelor arhitecturale din toate
           provinciile. Muntenescul și moldovenescul îmbinate pe alocuri cu stiluri occidentale lasă la o parte
           tocmai elementul regional, reprezentativ, al provinciei. Privită în ansamblu, biserica ortodoxă din
           această perioadă se caracterizează prin monumentalitate al cărei punct de plecare este modelul Sfintei
           Sofia de la Constantinopol și cel al mausolcclor realizate în cinstea eroilor cum ar fi cel dc la Mărășcști,
           opera lui Gheorghe Cristinel. Alte surse care vor sta la baza definirii stilului sunt imaginile consacrate
           ale ansamblurilor religioase scoase la lumină prin verva restauratorilor monumentelor muntene.
           Astfel, planul bazilical cel mai potrivit necesităților cultului, turla-tumul cu baza patrată sau stelată,
           preluat din arhitectura moldavă, cupola pe pandantivi, absidele laterale, asizele alternative, pridvorul
           sau loggia sunt elemente ale limbajului arhitectonic nelipsite stilului. Fațadele sunt împărțite în
           registre prin brâie decorative, specifice ambianței muntene a secolului XV, cornișa bogat decorată
           creând aspectul vizual de reducere a înălțimii și desigur șirul de ocnițe false și arcele în acoladă.
                 în anii interbelici, în Transilvania se construiesc biserici cu structură de beton armat și
           cărămidă, în toate localitățile mari, dar și mici. Forma planului în marea majoritate este crucea greacă
           înscrisă, așa cum întâlnim în Alba-Iulia - Catedrala Reîntregirii, în Mediaș - Catedrala Ortodoxă, în
           Satu-Mare - Catedrala Greco-Catolică, în Timișoara - Biserica din fostul cartier Principele Carol și
           Catedrala Mitropolitană, Biserica din Ghelar, Biserica din Sighișoara. Plan în cruce latină întâlnim la
           Orăștie. Planul triconc folosit în trecut în special la bisericile sătești este în această perioadă preferat
           la Cluj, Sighișoara, Bistrița Bârgăului, Rodna, Timișoara,Arad.






                                                «« Turda
                                                - Biserica Sfinții
                                                Arhangheli
                                                Mihail și Gavriil


                                                     Cluj »»
                                                      - Biserica
                                                     Adormirea
                                                        Maicii
                                                      Domnului


            Vox Libri, Nr. 1 (3-4), Primăvara - Vara, 2006                             23
   19   20   21   22   23   24   25   26   27   28   29