Page 28 - VoxLibri34-2006

^onienio/'âpi - $veninwn/e

franțois Vifton

- 675 de ani de Ta naștere -

1431 Se naște la Paris în luna aprilie, într-o familie de oameni săraci. După moartea
tatălui său este adoptat de canonicul Guillaume Villon care îi va da numele său și-l va
trimite la studii. Biografii au dedus locul nașterii poetului din versurile acestuia:
Eu sînt Francois și d-aia-s breaz! / făt din Paris lîngă Pontoise.
1449 A absolvit Facultatea de Arte (Umaniste) din Paris. Fire permanent nesupusă,
frecventează tavernele și se lasă antrenat de prietenii săi de pahar. Din această cauză va
avea multe conflicte cu autoritatea, culminând cu arestări și chiar condamnări la
moarte.
1455 Părăsește Parisul după o încăierare în care tânărul Villon, în legitimă apărare, îl lovește
mortal pe preotul Phillippe Chermoyse. Este iertat dar se afiliază cu complici din
banda cunoscută sub numele de „Les Coqti illards” (Scoicarii) împreună cu care
participă la o spargere la Colegiul Navarrci în ajunul Crăciunului din 1456. In acea
noapte așterne pe hârtie „Dania” sau „Testamentul cel Mic”.
1457 Pentru a scăpa dc justiție, fuge la Angers, pe atunci capitala ducatului Anjou, dinnord-
vestul Franței unde este găzduit de Rene I, zis cel Bun, fost rege al Neapolelui și
Siciliei. De aici pleacă la Blois la curtea ducelui Charles d'Orleans, protector al artelor.
Este din nou arestat și apoi eliberat, în decembrie 1457.
1458 La Blois, în primăvara acestui an, ducele de Orleans organizează un concurs de poezie
pe tema „Jc meurs dc soif au preș dc la fontainc” (Cad mort dc sete lângă fântână).
Francois Villon câștigă concursul cu „Balada lui Villon, zisă a întrecerii de la Blois”.
1459 Părăsește curtea de la Blois și iarna îl găsește la Moulins (ținutul Bourbonnais) la
ducele Jean de Bourbon. Aici scrie celebra sa „Jalbă îndreptată de Villon către
monseniorul de Bourbon”, precum și „Povestea lui Alexandru Macedon și a piratului
Diomcdcs”.
1460 Pleacă în ținutul Orleans unde îl întâlnește pe Colin (unul dintre cei patru prieteni cu
care a comis spargerea la Colegiul Navarrei). Amândoi jefuiesc biserica din Bacon,
aflată în apropierea Parisului. Co in a fost spânzurat iar Villon este arestat și închis în
ocna de la Mehun. Aici scrie mai multe balade și octete: începutul „Testamentului cel
Marc”, „Taifasul dintre Inima și trupul lui Villon”, „Balada limbilor pizmașe”.
1461 în octombrie este eliberat din ordinul lui Ludovic al XI-lea, noul rege al Franței, după
care pleacă la Paris și va locui la mama sa. Acum scrie „Testamentul cel Mare”,
„Baladele”, „Celelalte cânturi” și, probabil, „Jargonul” („Jobelinul”).

Vox Libri, Nr. 1 (3-4), Primăvara - Vara, 2006 27