Page 33 - VoxLibri34-2006

owwmorim - vetuwe/ife

greutăți diferite, corespunzând, după calculele sale,
presiunii la care ar fi fost supuși pilaștrii și coloanele.
Obținea astfel macheta răsturnată a structurii globale a
bisericii.
Planurile clădirilor sale au putut fi elaborate datorită,
mai ales, percepției sale speciale asupra spațiului. Ambiția
sa era aceea de a elimina zidurile tradiționale. Idealul său de
edificiu era acela al unui corp organic respirând viață.
în acea zi de 12 iunie 1926, mai bine de jumătate din
Barcelona era îndoliată. Cortegiul funerar care se deplasa
încet dinspre spitalul Santa Cruz, din vechea Barcelonă, în
direcția bisericii Sagrada Familia se întindea pe mai bine de
un kilometru. Mii de oameni se adunaseră de-a lungul
acestui traseu pentru a aduce un ultim omagiu lui Antoni
Gaudi i Cornet. Prestigiul de care se bucura cunoscutul
arhitect făcea ca din cortegiu să nu lipsească nici un
Sagrada Familia - detaliu
demnitar al țării sale.
Gaudi devenise deja de mult un erou popular.
Guvernul ordonase ca el să fie îngropat în cripta bisericii
care nu era încă terminată, iar Suveranul Pontif și-a dat
consimțământul. Gaudi își găsea liniștea în locul în care și-a
petrecut ultimii patruzeci de ani din viață, din care, ultimii
doisprezece, în exclusivitate ... își crease un loc al său și
merita pe dcDlin o înmormântare glorioasă.
Cu doar cinci zile înainte totul era altfel... Ca în
fiecare după-amiază, Gaudi își făcea obișnuita plimbare la
sfârșitul zilei de lucru. Se îndrepta pe jos spre biserica St.
Philipp Neri unde se ruga de obicei, când un vagon de
tramvai l-a accidentat grav. Nimeni nu l-a recunoscut, deși
era deja un personaj celebru în Barcelona. Șoferii de taxi au
Casa Vicent (1883-1888)
refuzat să-l ducă la spital pe acest om sărăcăcios îmbrăcat.
Niște trecători s-au ocupat totuși de el, dar prea târziu. Un
sfârșit neobișnuit pentru cel mai celebru arhitect al Spaniei.
S-a născut la 25 iunie 1852 la Reus, într-o familie
modestă (tatăl său era cazangiu). Copilăria nu i-a fost prea
fericită, mai ales că de la o vârstă fragedă a fost marcat de
boală: un reumatism care l-a împiedicat să se zbenguie
alături de ceilalți copii de vârsta lui. Deseori băiețelul era
țintuit la pat și nu de puține ori se deplasa călare pe spatele
unui măgar. întreaga viață i-a fost marcată de această boală:
crizele de reumatism nu l-au părăsit până la moarte. Medicii
îi prcscriscscră să urmeze un regim vegetarian strict și, cu
Palatul Episcopal - Astorga moderație, să facă mișcare. Plimbările făceau parte din

Vox Libri, Nr. 1 (3-4), Primăvara - Vara. 2006 32