Page 38 - VoxLibri34-2006
P. 38

ixo'Sâ w -         o /hc/ho râ jx - v^it^ienle



                 După etapa romanelor romantice, George Sand aduce în prim plan imagmea
           clasei de mijloc, figura muncitorului inteligent, moral, însetat de cultură și
           cunoaștere, tematică prezentă în romanele Horace, Consuelo, Morarul din
           Anghibault, Isadora, Balta dracului, acesta din urmă fiind primul dintre romanele cu
           caracter rural, urmat de Teverino, Păcatul domnului Antoine, Călătoria calfei în
           Franța.
                 Sub al Doilea Imperiu (1852-1871), scandaloasa romantică George Sand
           devine „La bonne dame de Nohant" (Doamna cea bună din Nohant), castelana
           generoasă și prietena ospitalieră a criticului Sainte-Beuve, a istoricului Jules
           Michelet, a scriitorului Theophile Gautier. îi sfătuiește și îi sprijină pe cei mai iluștri
           reprezentanți ai noii generații: Eugene Fromentin, Alexandre Dumas-fiul, Gustave
           Flaubert, cu acesta din urmă purtând o foarte interesantă corespondență.
                 Revine la Nohant unde începe să scrie Povestea vieții mele, socotit cel mai
           închegat roman al său, o autobiografie extern de lucidă și echilibrată, iar în
           momentele de răgaz își cultivă grădina și își distrează nepoții cu teatrul său de
           marionete, se implică în viața angajaților și îi învață pe copiii acestora să citească,
           organizează serbări.
                 în 1848 devine colaboratoare a Guvernului Provizoriu revoluționar, perioadă
           în care fondează săptămânalul La cause du Peuple. Acum scrie lucrări cu caracter
           republican, urmând o nouă linie, militantă, cu puternice accente patriotice: Scrisoare
           către popor, Scrisoare către bogătași, Scrisoare către clasa de mijloc, Istoria Franței
           povestită poporului, A doua scrisoare către popor. La Paris pune în scenă spectacole
           gratuite pentru muncitori și tot acum îi apar lucrările: Lucrezzia, Florian și Piccinino.
                 în perioada 1849-1875 îi apar, una după alta, opere cu caracter etic,
           autobiografic și social: Micuța Fadette, Castelul pustnicilor, Claudie, Căsătoria
            Victorinei, Moliere, Le Pressoir, Mauprat, Meșterul Favilla, Marguerite de Sainte-
           Gemme, Omul de zăpadă, Narcis, Legende rustice, Confesiunile unei tinere fete,
           Domnul Sylvestre, Ultima dragoste, Cadio, dramă în cinci acte scrisă în colaborare
           cu Paul Maurice, Frumosul Laurence, Sora mea Jeanne, Doi frați și Flamanand,
           Jurnalul unui călător în timpul războiului, Impresii și amintiri, Orașul negru,
           Familia de Germandre, Valvedre, Păcatul domnului Antoine, Marchizul de Vilelmer.
                 Părăsește această lume la Nohant, pe data de 8 iunie 1876 lăsând în urmă o
           operă vastă și strălucitoare, plină de romantism, pasiune și suferință.


                                                                              Ramona TOMA

            Vox Libri, Nr. 1 (3-4), Primăvara - Vara, 2006                             37
   33   34   35   36   37   38   39   40   41   42   43