Page 38 - VoxLibri34-2006
P. 38
ixo'Sâ w - o /hc/ho râ jx - v^it^ienle
După etapa romanelor romantice, George Sand aduce în prim plan imagmea
clasei de mijloc, figura muncitorului inteligent, moral, însetat de cultură și
cunoaștere, tematică prezentă în romanele Horace, Consuelo, Morarul din
Anghibault, Isadora, Balta dracului, acesta din urmă fiind primul dintre romanele cu
caracter rural, urmat de Teverino, Păcatul domnului Antoine, Călătoria calfei în
Franța.
Sub al Doilea Imperiu (1852-1871), scandaloasa romantică George Sand
devine „La bonne dame de Nohant" (Doamna cea bună din Nohant), castelana
generoasă și prietena ospitalieră a criticului Sainte-Beuve, a istoricului Jules
Michelet, a scriitorului Theophile Gautier. îi sfătuiește și îi sprijină pe cei mai iluștri
reprezentanți ai noii generații: Eugene Fromentin, Alexandre Dumas-fiul, Gustave
Flaubert, cu acesta din urmă purtând o foarte interesantă corespondență.
Revine la Nohant unde începe să scrie Povestea vieții mele, socotit cel mai
închegat roman al său, o autobiografie extern de lucidă și echilibrată, iar în
momentele de răgaz își cultivă grădina și își distrează nepoții cu teatrul său de
marionete, se implică în viața angajaților și îi învață pe copiii acestora să citească,
organizează serbări.
în 1848 devine colaboratoare a Guvernului Provizoriu revoluționar, perioadă
în care fondează săptămânalul La cause du Peuple. Acum scrie lucrări cu caracter
republican, urmând o nouă linie, militantă, cu puternice accente patriotice: Scrisoare
către popor, Scrisoare către bogătași, Scrisoare către clasa de mijloc, Istoria Franței
povestită poporului, A doua scrisoare către popor. La Paris pune în scenă spectacole
gratuite pentru muncitori și tot acum îi apar lucrările: Lucrezzia, Florian și Piccinino.
în perioada 1849-1875 îi apar, una după alta, opere cu caracter etic,
autobiografic și social: Micuța Fadette, Castelul pustnicilor, Claudie, Căsătoria
Victorinei, Moliere, Le Pressoir, Mauprat, Meșterul Favilla, Marguerite de Sainte-
Gemme, Omul de zăpadă, Narcis, Legende rustice, Confesiunile unei tinere fete,
Domnul Sylvestre, Ultima dragoste, Cadio, dramă în cinci acte scrisă în colaborare
cu Paul Maurice, Frumosul Laurence, Sora mea Jeanne, Doi frați și Flamanand,
Jurnalul unui călător în timpul războiului, Impresii și amintiri, Orașul negru,
Familia de Germandre, Valvedre, Păcatul domnului Antoine, Marchizul de Vilelmer.
Părăsește această lume la Nohant, pe data de 8 iunie 1876 lăsând în urmă o
operă vastă și strălucitoare, plină de romantism, pasiune și suferință.
Ramona TOMA
Vox Libri, Nr. 1 (3-4), Primăvara - Vara, 2006 37