Page 41 - VoxLibri34-2006

''ffoniernvriu't -

neamuri îi cheamă vlahi și valahi, iar ei pre sine să numesc români, sînt din romanii cei vechi de
Traian împărat aduși și așezați în Dachia să dovedește și să adeverează întîi din scriitori, a doua
din obiceaiuri, a treia din limbă, a patra din nume.”
Ca istoric, Samuil Micu a avut în vedere „stările din prejur”, ordinea cronologică ce a
imprimat operei sale expunerea evenimențială, politică, ecleziastică și culturală, la care se adaugă
considerații ideologice ce accentuează romanitatea românilor, istoria vieții religioase,
continuitatea și unitatea națiunii, ale cărei hotare le trasează pe baza etniei și a limbii. In lucrările
de istorie ale acestui ilustru reprezentant al Școlii Ardelene se află teze fundamentale privind
originea, continuitatea și unitatea românilor, teze argumentate cu date de ordin istoric, etnic,
lingvistic, toponimic menite să probeze descendența romană a poporului român. Lucrările de
filologie vor demonstra, la rândul lor, latinitatea limbii române.
în filologie, a ilustrat lexicografia cu un dicționar temeinic, Dictionarium valahico-
latinum, încercând să-l dezvolte într-unul cvadrilingv, „... cea dintâi lucrare lexicografică de tip
poliglot sau bilingv, în care se dau, alături de cuvintele românești mai rare, și definiții
explicative”, după cum constată Mircea Seche.
în 1779 a tipărit la Viena prima carte românească cu litere latine: Carte de rogaciunipentru
evlavia hornului chrestin care avea la sfârșit un îndreptar ortografic intitulat Literele românilor cele
vechi, document important pentru reforma scrisului românesc. Peste un an va apărea prima gramatică
românească tipărită, scoasă în colaborare cu Gh. Șincai: Elementa linguae daco-romanae sive
valachicae, lucrare lexicografică dc bază pentru cultura română. Tot Samuil Micu este autorul unui
dicționar român-latin care a stat la baza Lexiconului de la Buda, primul dicționar etimologic al limbii
române.
în domeniu] filosofiei a realizat primele traduceri și prelucrări din filosofia modernă
wolffiană4 în limba română, fiind creator de terminologie filosofică română. Printre cele mai
importante lucrări sunt Loghica, adecă partea cea cuvântătoare a filosofiei (1799) și Legile firei,
ithica și politica sau filozofia cea lucrătoare (1800).
Nu în ultimul rând, ca teolog, Samuil Micu a îmbogățit cultura română și cu lucrări din
domeniul patristicii, realizând traduceri din Sfântul loan Gură de Aur, Vasile cel Mare, Sfântul
Efrem Șirul, loan Damaschinul, Ciril al Alexandriei. în 1795 a realizat a doua traducere a Bibliei
în limba română (Biblia de la Blaj), prima traducere integrală a Sfintei Scripturi fiind Biblia de la
București a lui Șerban Cantacuzino (1688). în anul 1801 publică un Acatist în care include prima
traducere românească a celebrului imn religios catolic Stabat Mater Dolorosa a lui Iacoppo da
Todi.
Spirit enciclopedic, marele cărturar transilvănean s-a definit ca un Auflclărer (iluminist) de
formație iosefină, un om al secolului XVIII angajat în lupta de emancipare națională și socială a
națiunii române la a cărei „luminare” prin educație și cultură a contribuit din plin.
Diana FERENCZ
4 - Teorie a lui Christian von Wolff (1679-1754), matematician și filosof german, discipol a lui Leibnitz, autor al unui
sistem raționalist (Philosophie premiere, 1729), care va influența profund mișcarea Aufklârung-ului, precum și ideile
filozofice ale lui Kant
Vox Libri, Nr. 1 (3-4), Primăvara - Vara, 2006 40