Page 40 - VoxLibri34-2006

ipamem

unde a frecventat cursurile Universității, fiind bursier al Institutului Pazmanian. La universitatea
vieneză a audiat cursurile profesorilor reformatori: Joseph Sonnenfels, Joseph Anton Riegger,
Karl Anton Martini. Viena i-a oferit tânărului transilvănean un mediu prielnic pentru formarea lui
intelectuală, deoarece tocmai în această vreme circulau ideile novatoare precum jansenismul1,
galicanismul2 3 ideile iluminismului’. Revine la Blaj în 1772, inaugurând clasa de filosofic a
,
gimnaziului, fiind și profesor de etică și aritmetică. Tot acum inventariază biblioteca gimnaziului
și câteva oibliotcci din alte așezări din jurul Blajului. în 1773 se află din nou la Viuna, participând
la conferința episcopilor greco-catolici, iar în 1777 a fost angajat „prefect de studii” la Colegiul
vienez „Sfânta Barbara”. în anii următori, influențat fiind de reformismul iosefin, de noile idei
din epocă, scrie două dintre marile lui lucrări: Elementa linguae daco-romanae sive valachicaesi
Brevis Historica Notitia, o istorie a românilor pentru cercurile politice savante. în martie 1783, se
întoarce în țară și se integrează vieții culturale a Blajului devenit adevărată capitală spirituală a
Transilvaniei dar în curând, în 1784, va părăsi ordinul călugăresc. între anii 1783 și 1804 se va
dedica exclusiv redactării unor lucrări de filozofie, istorie, filologie și va face numeroase
traduceri. în 1791, va alcătui motivația istorică a celebrului Supplex libellus valachorum
Transilvaniae înaintat împăratului Leopold al Il-lea prin care se solicita, printre altele, ca
„națiunea română să fie repusă în folosința tuturor drepturilor civile și regnicolare”.
Din 1804 și până la sfârșitul vieții (1806), va fi „cenzor” al cărților românești ce apăreau la
Tipografia Universității din Buda.
Samuil Micu a desfășurat o bogată activitate în principal în domeniul istoriei, al
lingvisticii, filozofiei și teologiei, realizând și numeroase traduceri.
Ca istoric, Samuil Micu a dorit să prezinte originea poporului român atât celor din afara
țării, cât și românilor transilvăneni înșiși.
Formația de istoric a suferit influența umanismului și a preiluminismului promovate de
Dimitrie Cantemir. Samuil Micu a pornit de la planul sintezei istorice cantemiriene, pe care l-a
dezvoltat la nivelul evului mediu, ajungând până la contemporaneitate. Ca orizont istoric se
remarcă influența lui Cesare Baronius, a lui Bossuet, a lui Charles Du Cange, fiind în legătură cu
școala savantă franceză reprezentată de Claude Fleury, din a cărui operă a tradus. Sub influența
barocului austriac, Samuil Micu a redactat importantele sale sinteze istorice: Brevis Historica
Notitia origims etprogressu nationis Daco-Romanae seu ut quidem barbam vocabulo appelant
Valachorum, ab initio usque ad seculum XVIII (authore Samuele Klein de Szad), Istoria
românilor cu întrebări și răspunsuri (1791); Scurtă cunoștință a istoriei românilor (1796);
Istoria și lucrurile și întâmplările românilor, aceasta din urmă (apărută în 1806) fiind considerată
prima mare sinteză de istorie a românilor. Despre originea românilor, subiect extrem de important
în contextul luptei de emancipare națională în Transilvania habsburgică, Samuil Micu a avut un
punct de vedere tranșant și bine argumentat: „...românii cei ce astăzi sînt în Dachia, pre carii alte
1 - Mișcare religioasă derivată din doctrina lui Jansenius (1585-1638), filosov și teolog olandez, care își manifesta opoziția
față de regalitate
2 - Teorie care militează pentru autonomia catolicismului față de Papalitate
3 - Ideologie a burgheziei, apărută în Franța în secolul XVIII, care milita pentru triumful rațiunii, difuzarea culturii în
popor, modernizarea structurilor politice și sociale

Vox Libri, Nr. 1 (3-4), Primăvara - Vara, 2006 39