Page 35 - VoxLibri34-2006
P. 35

QSwu/uw&â/w -                                           'vetiinicn/e




                                            început căutarea unui stil personal. în acea perioadă
                                            arhitectura europeană se găsea în ansamblul său la un
                                            anumit stadiu de dezvoltare și cercetare. Nu existau reguli
                                            fixe. Secolul XIX este secolul în care istoria se cristaliza ca
                                            știință: secolele precedente - chiar și în domeniul artei - au
                                            constituit obiect de studiu și au fost intens valorificate de
                                            tinerii studenți. Asta a dus adesea la un eclectism debordant.
                                            Au apărut noi mode. După rigoarea clasică, începe
                                            eliberarea din corsetul regulilor stricte. Romantismul
                                            preconizează libertatea sentimentelor și a individului.
                                            Această schimbare se manifestă în modul cel mai evident în
                                            stilul grădinilor. După epoca grădinilor în stil franțuzesc,
                                            puternic structurate, cu linii drepte și copaci tăiați cu
                                            precizie, asistăm la răspândirea grădinilor englezești. Acum
                                            deviza era: „Totul este îngăduit, totul să crească în voie”. La
                 Maria, Iosif și pruncul Isus   scurt timp urmează moda grădinilor sălbatice a căror
                reprezentați pe Portalul Iubirii   amenajare era, bineînțeles, artificială.
                    (Sagrada Familia)
                                                 Tot acum se manifestă un adevărat entuziasm pentru
                                            trecut, pentru Evul Mediu care fusese denigrat ca o epocă
                                            „obscură” de către spiritele luminate ale secolului XVIII.
                                            Asistăm la o renaștere a artei gotice, goticul fiind, pe drept
                                            cuvânt, înțeles ca tot ceea ce avea alură medievală. Se
                                            construiau castele „ă l'ancienne”, se așezau chiar „ruine”
                                            false în grădini. Asistăm la răspândirea unei puternice
                                            aversiuni față de liniile pure ceea ce a adus cu sine, în final, o
                                            împodobire cu ornamente împletite, caracteristica esențială
                                            a curentului Art Nouveau.
                                                  Lumea artistică spaniolă nu a rămas în afara acestor
                                            influențe, deși de obicei Peninsula Iberică se găsea puțin
                                            izolată de marile curente europene și constituia o lume în
                                            sine. Scrierile pictorului și criticului dc artă John Ruskin
                 Interior Colegio Teresiano
                                            (1819-1900) erau căutate și citite cu aviditate în Spania și
                       (1888-1889)
                                            ele nu au rămas fără efect nici asupra lui Gaudi.
                                            „Ornamentația este originea arhitecturii”, susținea Ruskin
                                            în 1853. Trei decenii mai târziu, Gaudi devenea, în mod
                                            analog, partizanul ornamentației, și asta cu zelul care îi era
                                            propriu. Marile portaluri dc fier forjat ale Palatului Giiell,
                                            din Barcelona, pe care le-a realizat la sfârșitul anilor '80 erau
                                            cum nu se poate mai reprezentative pentru stilul Art
                                            Nouveau, stil cc a avut în Gaudi un desăvârșit reprezentant.

                                                                            Gabriela MARCU



            Vox Libri, Nr. 1 (3-4), Primăvara - Vara, 2006                             34
   30   31   32   33   34   35   36   37   38   39   40