Page 43 - VoxLibri34-2006

ue/'sâ /'f - 'wnfmenfe

testamentari ai operei” (!), s-au dezis de el ca Iuda de învățător... în trecut, unii îl imitau, îl
plagiau, îl maimuțăreau prin spate, ne în stare a înțelege noblețea lui, viața lui, scrierile lui.
Undeva, în obscurele buncăre de lux ale celebrului Cabinet Doi, interesele politice speculau orice
succes cultural, îl confiscau pentru a profita de opera spoielii „democrației socialiste” față de
Occident, afișând sfruntat „democratismul socialist”. în cercul literar, ca în vremurile lui Stalin,
unul a rostit grele cuvinte, instruit să-l deconspire drept „trădător”. Deci „contemporanii
imediați” de atunci erau siderați de bravura colegului... Cum s-a întâmplat și atunci când Dan
reușise un splendid set de traduceri ale haijinilor clasici japonezi: pentru trepădușii obedienței
*
față de regim, așa ceva întrecuse orice pricepere, dar s-au conformat. Insist asupra acestor fapte
deoarece, după rămânerea în Germania, asumarea dramatică a exilului avea să-l marcheze firesc
pe omul ultrasensibil, dar viguros, care a fost hunedoreanul. Vom regăsi în poemele sale o teribilă
undă tragică, însă deloc dușmănoasă, spiritul său superior, de profundă religiozitate și cumpănit
de esențiale pătrunderi filozofice nu s-a coborât la injurie... Poetica sa conține o dimensiune a
paradigmei originare, ancestrale, un siaj și un halou al înțeleptului ce urmează cu stoicism
Calea...
Mare parte din lucrul său necontenit, migălit cu acribie și ardoare de neimaginat, s-a
dedicat cunoașterii prin și din poezia chineză veche, din taoism, din budism... Dar vom regăsi în
profunzime școlile marii literaturi germane, Rilke fiindu-i, ca și Blaga, Maestrul... Dacă Dan
Nicoară a fost discipol desăvârșit al acestora, la rându-ne, cel puțin câțiva dintre noi, „lupii tineri”
ai mișcării literare, îi eram discipoli. Cercul nostru avea modelul Cercului dc la Sibiu în care
poetul se integrase în tinerețe și de unde transferase deviza junimistă „Vine cine vrea, rămâne cine
poate.. ". A fost la Hunedoara o fertilă grupare de traducători din marea lirică universală, dar n-au
lipsit nici calpii, așa-zisele caracude. însă Dan a fost primum movens autentic al Cenaclului. în
realitate, cu excepția eruditului Otto Stark, un exotic dar cuceritor traducător din Omar Khayam,
Saadi ori Hafez, al rubaiatelor (asta în plin asalt al proletcultismului!) s-au perindat atunci și
numeroși imitatori proveniți din eclecticul val de strămutați ai anilor stalinismului (de peste Prut,
de la București) care traduceau deseori după... alte traduceri și cărora Dan le impunea moderat,
prin blândețe, prin cumpănire sau fină ironie zelul dc a-1... concura. Atunci își afișau mândri
traducerile excesive din sovietici și chinezi, „operă” pe care după revoluție aveau s-o dosească de
parcă nici n-arfi fost! Nu pot ignora că, după moartea în exil a poetului, cei care îl turnau au pretins
public, în mod repetat, că, vezi Doamne, a fost „marele prieten”... Implicați direct în lovitura din
Decembrie, criptocomunistă, și-au „cosmetizat” trecutul, ba chiar l-au căutat prin Occident unde
au încercat să afle găzduire și merite... M-am cutremurat de unele minciuni sfruntate, consacrate
chiar în dicționare recente dc „personalități”... Ironizat ieri, considerat un mistic, Dan îi ierta,
fiind în felul lui amuzat de unele dispute derizorii, pseudo-boematice... Din nefericire, și știu ce
spun, acea sămânță rea a eternelor discordii, invidii, nimicnicii, suspiciuni, delațiuni, false
concurențe și non valoare avea să prolifereze încă multă vreme și să dezbine iremediabil școala
literară hunedoreană, una dintre cele mai fructuoase din Ardeal.
(...) A-1 înțelege pe poetul Dan Nicoară, implicit biografic, înseamnă a invoca și astfel de
amănunte ale memoriei noastre. în casa lui părintească, un veritabil templu al culturii și artei, mi-

* haijin - autor dc haiku-uri (n.r. - D.T.)
Vox Libri, Nr. 1 (3-4), Primăvara - Vara, 2006 42