Page 48 - VoxLibri34-2006
P. 48

I



                       Obiceiuri de peste an (II)



                 1 martie. Cu privire la această zi și la purtarea
           mărțișorului, în comuna Ribița nu se mai păstrează multe
           obiceiuri. Purtarea mărțișorului a devenit un lucru comun, golit
           de semnificația sa ancestrală. în trecut, mărțișorul era prins pe
           hainele copiilor pentru a lc aduce noroc și a fi feriți dc boli.
           Șnurul împletit în roșu și alb semnifica puterea solară și
           puritatea. Uneori șnurul se împletea în roșu și negru, ceea ce
           înmănunchea puterea solară și cea telurică. Copiii erau puși
           sub aceste două energii cosmice care se reîmprospătau la
           începutul primăverii. Dacă astăzi băieții oferă mărțișoare
           fetelor, în trecut se pare că fetele erau cele care meștereau
           mărțișoarele din fire de mătase, bumbac sau lână și le ofereau băieților. Astăzi, mărțișoarele sunt un
           simbol al afecțiunii, al prieteniei, al iubirii.
                                        9 martie. Cei 40 dc mucenici din Scvasta, cetatea Armeniei
                                        Odată cu trecerea Babelor, întreaga suflare a satelor se pregătește
                                  să întâmpine renașterea naturii și începerea lucrărilor agricole. Legat de
                                  sărbătoarea celor 40 de sfinți, în zona comunei Ribița se mai păstrează
                                  ritualuri ce se practică în această zi. Lumea satului se grăbește să
                                  întâmpine renașterea naturii, dar să se și apere de unele elemente ale
                                  acesteia care i-ar putea provoca răul. Astfel, în această zi, în satele
                                  comunei se practică în fiecare gospodărie un ritual de purificare prin foc.
                                  în dimineața zilei de 40 de sfinți, femeile se scoală înainte de răsăritul
                                  soarelui, aprind în curte un foc din
                                  care, pe o lopată, iau tăciuni
                                  aprinși. Cu lopata cu jar într-o
                                  mână și cu lanțurile grele de
                                  împiedicat carul în cealaltă mână,
                                  înconjoară „iortonurile”, adică
           toate acareturile: grajd, șură, cocină, cotețe, magazii, pentru ca
           întreaga gospodărie să fie ferită de boli și dăunători pe parcursul
           întregului an agricol. în acest timp, lanțurile sunt scuturate
           puternic pentru a zornăi și a alunga, astfel, cu zgomotul lor,
           spiritele malefice care ar putea sălășlui în jurul gospodăriei.
           Fierul se folosește în acest ritual conform ideii că „așa cum nu se
           apropie nimic dc fier, așa să nu sc apropie nici dc casă”. Odată
           înconjurul terminat, femeia revine la focul din curte, acum mai
           domolit, și sare de trei ori peste el spunând: „Să nu mă muște
           șerpii, să nu mă piște purecii, să nu mă calce bolile!”, după care
           sar peste foc toți membrii familiei (informație culeasă de la
           Manața Letiția, din satul Ribița).
            Vox Libri, Nr. 1 (3-4), Primăvara - Vara, 2006                             47
   43   44   45   46   47   48   49   50   51   52   53