Page 52 - VoxLibri34-2006
P. 52

/


                 Vinerea Mare
                 Această zi se mai numește și Vinerea patimilor, vinerea
           seacă, fiind ultima vineri din post. în această zi se ținea post negru.
                 Femeile din sat se adună în grupuri de câte 4-5 și încep de
           dimineață împistritul ouălor, fiecare fiind specializată într-o anumită
           operație. Unele realizează desenele cu ceară pe ou, altele colorează
                                   desenele, acoperă culorile cu ceară sau
                                   introduc ouăle în culoarea de bază. în
                                   satele comunei Ribița, culoarea de
                                   fond folosită ia împistritul ouălor este culoarea mov, obținută din
                                   dizolvarea în apă călduță și oțet a minei de creion chimic. Ouăle sunt
                                   curățate bine și apoi fierte, timp în care pe plita sobei se încălzește ceară
                                   de albine. Cu un instrument denumit „pisată”, confecționat dintr-un mic
                                   mâner de lemn și o bucățică dc tablă răsucită, înfiptă în mâner ca un ac, sc
                                   desenau pe ouă, cu ceară fierbinte, diferite modele. Acestea aveau forme
                                   variate: flori (rujă, tulipan), stele, sori, ramuri de brad, frunze de stejar, de
                                   viță, struguri, cireșe, ghindă, precum și forma unor unelte agricole ca
                                   grebla, furca, fierul
           plugului. Existau și motive zoomorfe (cocoș, pește),
           simboluri religioase (cruci, potire). Odată realizate, aceste
           desene erau colorate cu un bețișor din lemn înmuiat în
           culoarea dorită. Apoi desenele colorate se acopereau în
           întregime cu ceara topită, iar oul astfel pregătit se
           introduce într-o culoare de fond care în satele comunei
           Ribița este culoarea mov. După ce erau scoase din culoare
           și sc uscau, ouăle erau încălzite pc plita sobei până când
           ceara începea să sc topească și era ștearsă cu o bucată dc
           pânză. Ouăle astfel împistrite erau duse duminica în
           cimitir și dăruite de fete băieților, pentru a fi jucate la jocul
           din lunea de Paști, precum și copiilor.
                 împistrirea ouălor are o origine veche, ancorată în miturile cosmogonice care considerau că
                                                 lumea întreagă a luat naștere din „oul primordial”.
                                                 Mai târziu, odată cu apariția creștinismului, oul pascal
                                                l-a reprezentat „pe Creatorul lumii, care produce tot și
                                                conține în sine totul”. (Simion Florca Marian,
                                                Sărbătorile la români, Studiu etnografic; vol. III,
                                                 Editura Grai și suflet, Cultura Națională, București,
                                                2006, p. 16) în popor exista legenda potrivit căreia
                                                 Mama lui lisus ar fi dus un coș cu ouă pe Golgota
                                                pentru a-i îndupleca pe soldați. Coșul l-a pus sub
                                                cruce. Sângele curs din rănile lui lisus a înroșit ouăle.
                                                 Se spune că acesta este motivul pentru care de Paști se
                                                înroșesc ouăle, în amintirea patimilor lui lisus.

            Vox Libri, Nr. 1 (3-4), Primăvara - Vara, 2006                             51
   47   48   49   50   51   52   53   54   55   56   57