Page 55 - VoxLibri34-2006

/

această dată „țarina est liberă”, adică
turmele de oi pot să pască pe unde vor,
dar de la această dată încolo „țarina se
închide”. Sătenii își tocmesc cioban care
să le îngrijească oile până la toamnă. Oile
sunt duse la cioban care urcă cu ele mai
sus, mai departe de vatra satelor și de
holdele cu grâne.
în satele comunei Ribița se mai
obișnuiește ca în ajunul acestei zile să se
aducă de la pădure crengi mari de fag
înfrunzite. Acestea se pun la porți, pe
garduri, la grajd sau la streașină caselor,
ele fiind simbolul descuierii pământului
de către Dumnezeu, pământul rămânând
așa până la Sâmedru. Această ramură
mai poate simboliza începutul primăverii sau „încheierea” codrilor, a fănețelor și a întregului câmp de
către Sân George care în această zi trece pe deasupra lor călare. La Ribița, însă, ea are o altă explicație,
o motivație creștină. Se povestește, astfel, că atunci când evreii umblau să-l prindă pe Iisus, acesta a
intrat într-o casă și nu mai era de găsit. Cineva, care știa unde intrase, s-a dus la căpeteniile lor și le-a
spus că îl vor găsi pe Iisus în casa la a cărei poartă va agăța el o ramură verde. Nu se știe cum, oamenii
care îl iubeau pe Iisus au aflat acest lucru și toți și-au agățat la porți ramuri verzi, iar Iisus nu a mai putut
fi prins. în amintirea acestui eveniment oamenii de aici își pun ramuri la porți, ca semn că toți îl au în
casa lorpe Iisus.
Ramurile verzi puse la grajduri mai au rolul de a proteja vitele de strigoi. Aceștia nu mai pot
fura laptele de la vaci și nu le mai pot poci (îmbolnăvi).
Aceste ramuri erau păstrate peste an și erau folosite în caz de îmbolnăviri, precum și la aprinsul
cuptorului vara când se coace prima pâine din noul grâu (informație culeasă de la lusco Ileana din
satul Ribița).
Cu ani în urmă, în comună mai
exista obiceiul ca în această zi feciorii să
ude fetele. în apropierea fântânilor, a
pârâurilor sau la porți, dacă acolo se
găseau fete, acestea erau udate cu găleți cu
apă. Uneori acestea erau aruncate chiar în
pârâuri. Acest obicei are, probabil,
rădăcini foarte adânci, legate de
influențarea fertilității, precum și de
purificare. Prin udarea fetelor se credea că
vor fi obținute roade bogate, holde
mănoase.
Monica DUȘAN

Vox Libri, Nr. 1 (3-4), Primăvara - Vara, 2006 54