Page 51 - VoxLibri34-2006

/

nu avea pereche și stătea cu spatele la celelalte perechi care erau înșiruite una în spatele celeilalte. Când
cineva dintre ei dădea comanda de „țâc mălai”, prima pereche din spatele celui singur se despărțea și o
lua la fugă urmărită de cel singur. Dacă perchea reușea să se prindă iarăși de mână, cel singur rămânea să-
și găsească perechea din celelalte perechi care urmau la rând. Dacă prindea fata, rămânea celălalt băiat să
prindă. Odată cu începerea Postului, băieții își pregăteau carbid pentru a „trage cu țeava”. Pentru noaptea
de înviere se grupau pe cătune, fiecare echipă de băieți instalându-și tabăra pe unul din dealurile din
împrejurimile satului. La Ribița aceste tabere se instalează în locurile numite Fața Satului, Vârful Viii,
Copâlnă, Vârful Tăului. Pe toate aceste dealuri erau instalate pe un suport câte 5-7 țevi pentru pușcat, era
ridicată o „colibă” și aprins un foc mare ce ardea toată noaptea de înviere. între echipe se pornea o
veritabilă competiție: „Cine trage mai mult și mai puternic?”. In comuna Ribița obiceiul se mai păstrează
și azi, băieții începând pregătirile cu mult timp înainte. în noaptea de înviere, peste sat se revarsă o
adevărată canonadă de bubuituri. în momentul în care sătenii strâng în mâinile tremurânde luminile,
umplându-și sufletul de bucuria învierii lui lisus, bubuiturile de pe dealuri ce anunță învierea transformă
momentul în ceva unic, cu adevărat emoționant și actual. Participanții la înviere au senzația că, într-
adevăr, în acel moment și în acel loc, lisus sfărâmă legile firii, pășind din Moarte în Viață. Există în
comună credința că focurile care se fac în noaptea de înviere sunt pentru ca morții să-și încălzească
sufletele, deoarece acestea se întorc de Paști acasă. Flăcările mai semnifică și focul pe care soldații l-au
făcut în noaptea în care privegheau mormântul lui lisus.
Floriile
Duminica Floriilor este duminica dinaintea Paștilor în care
creștinii sărbătoresc intrarea Domnului în Ierusalim. Sălciile care
se duc în această zi la biserică și se sfințesc sunt corespondentul
ramurilor de finic cu care lisus a fost întâmpinat. Denumirea de
Florii vine, separe, de la mlădițele de salcie înflorită sau de la făptui
că în acea perioadă toată natura este înflorită. Se spune că așa cum
este timpul în ziua de Florii, așa va fi și în ziua de Paști.
Ramurile de salcie sunt sfințite de preot după liturghie. La sfârșit,
când lumea merge să sărute icoana, fiecare își ia câteva rămurele
sfințite pe care le duce acasă. Aceste ramuri sfințite se pun la grajd,
la stupină, la icoanele din casă. Ele au rolul dc a feri familia de râu,
de boli, de necazuri, de a aduce spor în holde și la animale. în caz de
boală, peste an se folosesc mâțișorii de salcie din ziua de Florii care,
în plus, apără și de grindină și de vijelii.
Joia Mare
Este ultima joi din Postul Paștelui sau Joia din Săptămâna Mare. în această zi, pâinea pentru
Paști, făcută de o femeie văduvă, și vinul sunt duse în altar. Făina pentru această pâine și vinul erau
donate de către o singură familie din sat, dar în ultimul timp contribuie fiecare cu o sumă, la alegere.
Din această sumă se cumpără făina și vinul pentru Paști. Cu ani în urmă, o familie dona și mielul de
Paști. Acest miel, împodobit cu panglici, simbol al lui lisus și al jertfei sale, era dus, după terminarea
liturghiei de înviere, în biserică unde era lăsat să se plimbe prin fața altarului.
în această zi de joi femeile nu lucrează. Eventual fac ultima curățenie în casă. Fetele trebuie
până în această zi să-și termine hainele noi.

Vox Libri, Nr. 1 (3-4), Primăvara - Vara, 2006 50