Page 50 - VoxLibri34-2006

/

în această zi femeile nu lucrează nici un fel de lucru de
mână. Dacă ar face aceasta, seara ar fi vizitate de caii lui Sân
Toader și călcate în picioare de aceștia. Persoanele călcate
de acești cai pot să moară sau să rămână betege pe viață. De
aceea, femeile se feresc să lucreze în această zi. Se spune că
Sfîntul Toader are nouă cai pe care în această zi îi scoate la
păscut. Dacă acești cai vin și vor să intre într-o casă să facă
rău, singurul mod dc a-i împiedica este să sc întoarcă toate
farfuriile și oalele cu gura în jos și atunci caii nu mai pot
intra încasă.
Postul Paștelui
Postul Paștelui este cel mai îndelungat post de peste an, având o durată de 7 săptămâni. El este
precedat de săptămâna albă, o săptămână în care se mănâncă produse lactate, dar nu came. în satele
comunei Ribița, înainte dc prinderea postului, se întindea o ultimă horă. Gospodinele scoteau toate
oalele și blidele și le frecau cu leșie și cenușă pentru a fi curate și a nu avea nici un pic de grăsime.
Odinioară, postul se ținea cu strictețe de către toți membrii familiei, dar astăzi el este ținut doar de
unele persoane. Cei mai mulți postesc numai miercurea și vinerea. în timpul postului erau interzise
toate alimentele de proveniență animală. Unii posteau cu hrană nepregătită. în urma unui post atât de
îndelungat, se poate imagina cu câtă nerăbdare și bucurie erau așteptate Paștile.
în timpul postului, femeile își curățau gospodăria și toată casa. Hainele erau aerisite, scuturate,
camerele văruite, dușumelele frecate, totul trebuia înnoit și împrospătat. Fetele aveau alte griji. Ele
începeau să-și coase câte o ie nouă. Fiecare se străduia ca modelul ales să fie nou, mai frumos decât al
celorlalte. Atât fetele, cât și femeile trebuiau să coase haine noi și pentru ceilalți membri ai familiei,
pentru că la Paști toti trebuiau să poarte ceva nou.
Copiii din comună aveau și ei preocupările lor specifice odată Postul început. Astfel, ei se
adunau pe cătune și, în livezi sau în grădini, își instalau câte o toacă, pe care o băteau câte 2 4 copii, la
întrecere cu alții din alte crânguri. Se spunea că aceia care bat primii toaca, sunt cei care au terminat
slănina din pod.
Tot atunci începea și jocul cu mingea
denumit „loptă-n bâtă”. Mingile folosite erau
din cârpe, cele mai valoroase erau din piele
umplute cu păr de la vite. Jocul era deosebit de
apreciat și se juca în 4, 6 sau 8 persoane,
împărțite în două grupe. Regula exactă a jocului
nu am reușit s-o aflu, dar ceea ce știu este că
mingile erau aruncate de către unul dintre
participanți și trebuiau respinse cu ajutorul unui
băț de către ceilalți.
Un alt joc apreciat în satele comunei
Ribița era cel numit „țâc mălai”. La joc participau
mai multe perechi compuse dintr-o fată și un
băiat care se țineau de mâini. Unul dintre băieți

Vox Libri, Nr. 1 (3-4), Primăvara - Vara, 2006 49