Page 54 - VoxLibri34-2006
P. 54

/


                 Tinerii obișnuiesc să se plimbe prin cimitir discutând și râzând. în trecut, fetele ofereau ouă
           împistrite feciorilor pentru a fi jucate la jocul din lunea de Paști. Astăzi, doar copiii fac schimb de ouă
           împistrite. Băieții aveau un joc pe care îl jucau în cimitir de Paști: unul dintre băieți ținea un ou între
           degetul mare și arătător, iar ceilalți aruncau cu monede pentru a lovi oul. Dacă banul nu rămânea înfipt
           în ou, cel care ținea oul lua banii. în momentul în care moneda rămânea înfiptă în ou, cel care arunca
           moneda lua oul. Astfel, prin acest joc, se puteau aduna, cu îndemânare, atât ouă, cât și bani. Jocul
           încingea de multe ori spiritele și era foarte animat. De multe ori, în jurul celor care jucau acest joc, se
           adunau și alte persoane, spectatori, care comentau cu interes desfășurarea jocului. întâlnirea sătenilor
           în cimitir se prelungea până târziu, în după amiaza zilei dc Paști. Ziua se încheia cu vizitele pe care
           sătenii și le făceau unul altuia.
                 în a doua zi de Paști, satul participa din nou la Sfânta Liturghie, după care se continuau vizitele,
           iar seara se mergea la joc.
                 în satele comunei Ribița era sărbătorită și a treia zi de Paști. De asemenea, în miercurea din
           această săptămână nu se lucrează la câmp pentru că există credința că în această zi „se plămădește
           piatra în cer”. Celor care lucrează la câmp în această zi, în vara viitoare le vor fi lovite de furtuni și de
           grindină holdele.
                 Joile verzi sunt considerate toate joile dintre Paști și Rusalii, dar
           cele mai periculoase sunt considerate prima joi de după Paști și prima de
           după Rusalii, precum și joia din Săptămâna albă. Ele sunt numite și joi
           rele sau joi nepomenite. Aceste zile de joi sunt serbate în special de către
           femei, cu mare strictețe, pentru a fi ferite de tunete, trăsnete, grindină sau
           vijelii.
                 Izvorul tămăduirii se sărbătorește în prima vineri de după Paști.
           Ea este ținută pentru vindecarea de boli, pentru sănătate și pentru ca
           semănăturile să poată lega roadă. Se poate observa că aproape toate
           sărbătorile religioase au și o semnificație în domeniul agriculturii.
                 Se mai știe în popor că în săptămâna de după Paști cerurile sunt
                                  deschise, dc aceea, se spune că aceia care
                                  mor în această săptămână ajung în rai,
                                  indiferent de viața pe care au avut-o. Dar tot
                                  pentru a regla oarecum această abatere de la regulă, se crede că doar cei
                                  credincioși mor în această săptămână, ei fiind cei care merită cu adevărat
                                  să ajungă în rai.
                                    Sfântul Ghcorghc (23 aprilie) este unul dintre cei mai iubiți sfinți. El
                                  apare în iconografia ortodoxă călare pe un cal, ucigând cu sulița un șarpe
                                  mare sau un balaur. Aceste animale sunt și aici simbolul maleficului. Se
                                  poate spune, prin urmare, că Sfântul Ghcorghc este un biruitor al
                                  acestuia, un purtător al credinței creștine. Sc mai spune despre Sfântul
                                  Gheorghe că ar fi de fapt Călărețul trac.
                                    Tot el, susțin credințele, ar avea cheile cu care deschide vremea bună și
                                  închide vremea rea. în conștiința românilor Sân-Georgiul este
                                  înverzitorul întregii naturi și semănătorul tuturor semințelor. Până la

            Vox Libri, Nr. 1 (3-4), Primăvara - Vara, 2006                             53
   49   50   51   52   53   54   55   56   57   58   59