Page 46 - VoxLibri34-2006
P. 46

^ooiemo/'âH - $veninwn/e




                   Poezii inedite de Dan Constantinescu puse la dispoziția noastră prin amabilitatea soției
           poetului, doamna Lucia Constantinescu.

                            Apus                         Bună dimineața bătrînețe!

                        Rușinea sc stinge                   Bună dimineața bătrînețe!
                    Rămășiță dc omenie târzie                   Acum că ai venit
                     într-o lume care se scrie             îmi dau scama că tc-am dorit,
              tot mai mult la computer, robotă verzie...       soră bună a Umbrei,
                  O, - inima, ce ticăic părelnic vie,          de cînd m-am ivit.
                         nu-i cu putință,
                                                               Pe pămîntul acesta
                         printr-o minune                  (și poate pe oricare alt pămînt):
                         de peste flintă,
                                                               toate pînă la urmă
                    cîndva iar svîcnirea-i să fie            mi-au otrăvit orice cînt.
                ca-n pieptul, - va fi fost, n-a fi fost? ,
                          acelui bădie                       N-am primit nici un dar
                         om de omenie,                         să nu lase în mine,
                        căruia pe-un plai,                       pînă la urmă,
                        pc-o gură dc rai,                       sîngiuire, Amar.
                      într-o vreme-nevreme,
                         mioara-i grăia                     Bună dimineața bătrînețe,
                     că moartea o să-l cheme,               Bine-ai venit, bine-ai venit!
                        și moartea-i părea                     De data asta, însă.
                      denespus Atotcununie.                     Fără întors sfîrșit.

                                 De copil bătrân în Ajun de Crăciun
                                             (Pentru Pușa)
                      îngeri vin și-s mititei,              vom vedea în noi un soare,
                     cîți or fi n-o știu nici ei,               fiecare-n fiecare,
                       dar în inimioara lor                   cu o lacrimă străbună,
                      duc în lumc-acclași dor               și vom plîngc-amar, amar,
                     ce i-a strîns la Bethleem                că lovind fără cruțare,
                       lîngă ieslea lui lisus                   fiecare-n fiecare,
                     lunecînd pe-o stea de sus              Am umplut sfînt Lăcrimar
                    și-aducînd vestea cea mare              ce, ciudat, ne-aduce-n dar
                     că din sîngele-i de floare                și de arșiță umbrar
                     se va naște-un alt pămînt               și de moarte stîlp de jar
                       unde tot va fi iertare                și din ceruri un Altar...
                       și uitare-n revărsare                A fost doar un vis hoinar,
                       și Iubirea ca o marc                   Sau din Nalturi olăcar
                       va lega zare de zare,               că-mpotriva-a tot și-a toate
                      val de val-străluminare              s-a 'mplinit ceasul de Har
                      om de om-cuminccare
                                                                         Dan Nicoară, 1988
                    și scăpați din grea strînsoare
            Vox Libri, Nr. 1 (3-4), Primăvara - Vara, 2006                             45
   41   42   43   44   45   46   47   48   49   50   51