Page 87 - Revista VoxLibri nr. 77

Note de drum

de la Muzeul Déri, cu uniforme care amintesc Târgul de Crăciun de la Debrecen
de fetele în casă din vechime, discrete,
ordonate, cu o demnitate calmă; în
comportamentul oamenilor, în gesturile lor
atent măsurate, în felul în care salută sau trec
prin piața centrală fără grabă. Totul păstrează
rigoarea și eleganța modestă, austeră a
calvinismului, ca și cum orașul ar fi fost
construit ca o fortăreață spirituală, neatinsă de
valurile Contrareformei sau de zgomotul
lumii mari.
Aici, protestantismul nu doar că se
simte – el respiră în tot ce vezi și atingi,
prezent și nemărginit, o lumină limpede care
pătrunde până în cele mai tăcute colțuri ale orașului.
Apoi am observat câțiva tineri cu un comportament curios, marcat de o educație urbană, dar
cu subtile influențe rurale — tipologia pe care o întâlnești în comunele mari din Crișana: băieți
îmbrăcați în haine de firmă, cu un simț estetic rafinat, a căror origine rurală se trăda doar prin
robustețe. Dacă în comunele provinciale ale Crișanei sau în Oradea astfel de tipologii sunt mai puțin
2
vizibile, pierdute printre multe alte tipologii, la Debrecen ele sunt cele care domină . Această
prezență firească, armonioasă, pare să spună ceva despre oraș: că tradiția și modernitatea, rădăcinile
rurale și rafinamentul urban se întâlnesc complet și coerent aici – pe când în Crișana totul rămâne
adesea neterminat, ca un exercițiu de posibilitate mereu incomplet realizată.

Apoi am asistat la aprinderea primei lumânări de Advent și la un concert de colinde în
Târgul de Crăciun de la Debrecen maghiară, aproape ireal de feeric, care părea să
transforme aerul în lumină și sunet. Priveam de
pe scările Bisericii Reformate, după ce oamenii
tocmai ieșiseră de la slujbă, mulțimea de
oameni în piața centrală la târgul de Crăciun.
Tramvaiul trecea încet, aproape blocat, printre
mulțimile de oameni. Înainta cu răbdare, fără
grabă, ca și cum aștepta ca totul să se așeze, ca
oamenii și orașul să respire împreună. În acea
mișcare lentă, parcă totul – piața, tramvaiul,
oamenii – se contopea într-un ritm calm,
discret, exact ca spiritul protestant al
Debrecenului. Unde mergea? Desigur spre
Doberdó utca.

2. Fenomenul este cunoscut în literatura de specialitate a studiilor antropologice și de gen, de performativitate a normelor
sociale în gen, și poate fi explicat prin faptul că în vestul României au fost modelate de migrațiile interne din perioada
comunistă, dezvoltând un spirit mai deschis și mai dinamic, în timp ce estul Ungariei a rămas mai izolat, astfel că această
tipologie, care de altfel se regăsește și în Crișana românească, este predominantă, în mod paradoxal, mai degrabă în
Ungaria de Est.
Vox Libri, Nr. 4 (77) - 2025 85