Page 90 - Revista VoxLibri nr. 77

Cum vorbim? Cum scriem?

inimă pentru un bărbat suferind!; EA = Simbol feminin ancorat în realitate!; EC = Debut modest
pe făgașul economiilor!; EN = Factor iterativ în ecuația sentimentelor!; EN = Închide obosite
pleoape și-și pierde urma-n neant!; FE = Cheie de fier potrivită-n poarta fericirii!; ID = Idee în
fașă, reprodusă ca atare!; IM = Fardul de pe obrajii importanței!; IR = Prins în vârful peniței cu
un început de ironie!; OR = Înlănțuite-n horă, au sens dubitativ!; OȚ = Viclean copil de casă avut
la inimă de toți!; VA = Premisă de viitor dintr-o viață fără conținut!) sau nu (AI = Un picior de plai,
aici pe-aproape!; IR = Nemărginită-i firea, precum se-arată-n vers!; IV = O divă cred c-ar fi, dar n-
are afirmare!; LA = O lacrimă secată pe-o cupă de lalea!; RE = Din flux, întotdeauna, va naște un
reflux!). De la polindrom (BA) și simbol (FE, IR) la ironie și sarcasm (EC, IM, OȚ) sau paradox
(VA), formulările atestă un potențial sporit de generare a subtilităților de limbă transpuse enigmistic.
De asemenea, compunătorii pot recurge la această manieră de definire și în situația unor
cuvinte mai lungi, cu formulări pe cât de ingenioase, pe atât de precise, inclusiv în sugerarea
procedeelor enigmistice solicitate în interpretare/soluționare: CIOB = Un an mai mult de-avea,
acum la oi era! (ciob + an = cioban, șaradă); ELITRĂ = Pătrundere într-o elită! (r + elită = elitră,
incastru); IAD = În trupul de naiadă se-ascunde o lume de chinuri și blestem! (paronomază); PLOI
= La plăcinte înainte, la război înapoi! (trunchiere) ș.a.
Extrapolând, sub raportul variației tipologice, dimensiunea semnificantă este exploatată și
în alte tipuri de definiții, care speculează omografia: GERAH = Opera de trei parale; REA = Haină
care ne jenează; MĂCAR = Stabilit ca barem; SOBĂ = Duduie în călduri; ȘINE = Paralele aflate în
circulație; VOTA = A avansa un sufragiu; NOTAR = Maestru de ceremonii la parada copiilor;
PĂCĂLEALĂ = Scenariu de comedie cu pistă falsă; ALINATE = Îndepărtate oportun din posturi cu
greutate; CNEAZ = Asociat cu principii în tagma unor mojici notorii; ETERNITATE = Destinație
utopică la călătorii în timp; UȘI = Mobilele de perete ale trecutului.
În acest set, care conține, de fapt, definiții-clișeu și echivoce, avem de-a face cu omografe –
cuvinte care se scriu identic, dar, în rostire, prezintă diferențe de accentuare: ópera vs operá, háină
vs haínă; barém vs bárem, dudúie vs dúduie, parálele vs paraléle, copíilor vs cópiilor, comedíe vs
comédie, pósturi vs postúri, princípii vs príncipii, călătoríi vs călătórii, móbilele vs mobílele.
Genul enigmistic implicat în jocurile de semnificanți și semnificați este bariotropul. Observăm că
fiecare definiție are câte un omograf în lectura literală și unul în lectura de adâncime, astfel încât
pista derutantă se dovedește cu atât mai spectaculoasă după decodare, iar dezlegarea, cu atât mai
firească în măsura în care este identificat omograful adecvat. Cele mai spectaculoase ni se par
prima, unde verbul la indicativ impefect sugerează vechimea, or cuvântul definit este un arhaism, și
a patra, unde iarăși avem ca omografe un substantiv și un verb, iar definiția este una umoristică. La a
zecea definiție, autorul a speculat, în lectura aparentă, proiectele fanteziste privind călătoriile în
timp, pentru ca, în lectura reală, să ofere o imagine a tragismului ființei umane, destinate să se nască,
să trăiască și să intre, inevitabil, sub incidența morții; pentru oameni, călători tranzienți pe drumul
vieții, eternitatea rămâne o iluzie, uneori idealizantă, alteori angoasantă, menită să ranforseze
edificiile instinctului de conservare. În acest fel, jocul omografelor capătă valențe filosofice, de
vreme ce ambele lecturi funcționează cursiv, fără fisuri logice sau conceptuale.
Alte enunțuri au pista derutantă amplificată de recursul la semnificația etimologică a unor
lexeme (pentru definirea cneazului, pe lângă apelul la omografe, este pusă în joc semnificația
etimologică a lexemului mojic („nume dat în trecut țăranilor ruși”) și semnificația proprie a
lexemului tagmă („breaslă”), necesare a fi actualizate în lectura reală, prin raportare la
semnificațiile peiorative ale acelorași lexeme avansate în lectură aparentă („bădăran, prost-
Vox Libri, Nr. 4 (77) - 2025 88