Page 88 - Revista VoxLibri nr. 77

Cum vorbim? Cum scriem?

Cristian Pașcalău

Definițiile rebusiste și subtilitățile
limbii române: definiția de tip enigmistic

ntre tipurile de definiții pomenite în reprezentat de definiția-clișeu, echivocă sau
articolul precedent, primul era chiar literară, soluția se decantează prin
Îreprezentat de așa-numita proiectarea indiciilor oferite de enunț într-o
„definiție convențională de tip rebusist”. Dorind dimensiune de metalimbaj în care
să intercalăm analiza asupra acestui tip de semnificanții sunt restructurați astfel încât să
definiție între cea clișeu (sau expresie) și cea corespundă, ca elemente definite, enunțurilor
echivocă, ne rezervăm libertatea de a trata, în în cauză. Complementar, semnul exclamării
articolul de față, câteva aspecte legate de primește, în virtutea acestei utilizări
specificul așa-zis convențional al încifrării în specializate, o funcție inerent suplimentară în
jocul de cuvinte încrucișate, amânând pentru o subsetul discursiv enigmistic al limbii
contribuție viitoare ipostazele manierei române, alături de cele îndeobște cunoscute:
echivoce de definire, ale cărei diverse ipostaze marcarea interjecțiilor și a formelor de
se regăsesc oricum, uneori inextricabil vocativ, respectiv marcarea și încheierea
imbricate, și în modul de definire convențional propozițiilor exclamative sau imperative.
rebusist. Sub raport terminologic, s-ar impune, Restructurările afectează semnificanții în
probabil, înlocuirea determinantului rebusist cu diverse moduri: accidente fonetice (afereză,
enigmistic, pentru a cuprinde genul proxim al apocopă, sincopă, epenteză, metateză,
acestei maniere de încifrare, care implică proteză, propagare, anticipare, diverse tipuri
numeroase procedee enigmistice, așa cum se va de asimilare și disimilare); trunchiere;
putea constata din exemplele oferite în prezenta contaminare și telescopare; procedee
contribuție. Din punct de vedere grafic, enigmistice, unele corespunzătoare

definițiile convenționale enigmistice se disting accidentelor fonetice (bariotrop, anagramă,
prin adăugarea, la finalul enunțului definițional, metagramă, scart, incastru, ligamente, șaradă,
a semnului exclamării, tocmai spre a indica androgin, golf de cuvinte); rime și asonanțe;

lectorilor că au de-a face cu o ecuație stabilită calambururi; repetiții; încurcături de limbă;
prioritar la nivelul semnificanților, chiar dacă, paronimii etc.
necesarmente, această ecuație implică și glisări În general, această modalitate de
de semnificație. definire este utilizată pentru șiruri de două sau
În cheie structuralistă, faptul presupune trei litere care nu constituie unități lexicale
că decodarea, deși bazată pe relații logice de tip propriu-zise, adică fie nu au semnificant și
asociativ și, uneori, pe întregul arsenal semnificat, fie reprezintă un fel de omonime

Vox Libri, Nr. 4 (77) - 2025 86