Page 27 - Revista VoxLibri nr. 77
P. 27

Lecturi, confesiuni, sentimente




                         ROXANA BORTOȘ






                      Cu penelul lui Sadoveanu – amintiri, reflecții
                                  și drumuri prin literatură

                  La 145 de ani de la naștere (5 noiembrie 1880 – 19 octombrie 1961)


                   e  vremea  când  eram  în  școala   Pregăteam un fel de program artistic, pentru că
                   generală, la Miercurea-Ciuc, era   cei mai mulți dintre noi eram la cor, se cânta pe
              Pun  profesor  vârstnic,  ieșit  la   tot parcursul drumului.
       pensie, dar care încă organiza excursii la casa     Deja  scriitorul  se  stinsese,  dar  erau
       memorială a lui Mihail Sadoveanu. Profesorul   acolo soția și fiica sa, care ne primeau cu drag
       care organiza aceste excursii și care a lăsat o   și emoție. Sau cel puțin așa am aflat mai târziu
       amprentă  puternică  asupra  noastră  se  numea   – pentru că în acele momente, printre atâtea
       Gheorghe Afloarei. Nu era doar un fost dascăl   chipuri tăcute și emoționate, nu știam cine era
       de limba română – era o prezență carismatică,   rudă, cine fusese apropiat sau doar păstra o
       impunătoare,  cu  o  voce  molcomă,  puţin   amintire.  Sadoveanu  a  avut  mulți  copii,  iar
       guturală, plină de voioşie. Era o combinaţie   atunci, la casa memorială, erau mulți prezenți.
       inedită de bunic de poveste, ţăran blând şi   Dar n-am știut niciodată sigur care erau copiii
       harnic, şi om cult, citit, plin                           sau  rudele.  De  una  dintre
       de  informaţii.  Vorbea  despre                           persoanele  prezente  am  aflat
       scriitori  ca  despre  prieteni                           mai  târziu  că  era  una  dintre
       a p r o p i a ț i ,   i a r   d e s p r e                 fetele sale.
       Sadoveanu, într-un mod atât de                                    Știu că atunci am scris
       firesc și cald, încât părea că am                          o  poezie  omagială  și  am
       cunoscut  și  noi,  prin  el,  o                          recitat-o în fața doamnei care
       fărâmă  din  marele  prozator.                            m-a pupat pe frunte, iar ochii
       Semăna  fizic  izbitor  cu                                 ei  înlăcrimați  mi-au  premiat
       Sadoveanu,  ceea  ce,  pentru                             poezia.  Poate  de  asta  mi-au
       mințile  noastre  de  copii,                              fost dragi și romanele sale, pe
       conferea  excursiilor  un                                 care, după ce le-am citit, mi le-
       farmec aparte, de poveste.                                am imaginat – și ulterior le-am
              Î n   fi e c a r e   a n ,   î n                    văzut și ecranizate. Imaginația
       toamnă  (nu-mi  amintesc  dacă                            mea  mi  se  părea  mai  reușită
       în octombrie sau noiembrie) se                            decât  filmul,  dar  actorii  și
       pleca  în  această  excursie.                             regizorii  au  făcut  tot  ce  se
       Participau  toți  cei  care  își                          putea  pentru  a  reda  spiritul
       doreau, în limita unui autobuz.                           lumii  sadoveniene.  Totuși,

       Vox Libri, Nr. 4 (77) - 2025              25
   22   23   24   25   26   27   28   29   30   31   32