Page 21 - VoxLibri70

Timpul trecea și, fără să bage de seamă, a venit iarna, gerul și zăpada - bucuria copiilor,
care mergeau pe un deal la săniuș, loc unde băieții trânteau fetele în zăpadă și le frecau pe obraji
cu bulgări de nea... Seara veneau bocnă de frig, cu hainele înghețate, spre disperarea părinților
care săreau cu gura pe ei.
Venind seara de la piață sau de la grădină, Veta se bucura că fiica ei era o ființă liniștită și
ascultătoare, privind în stânga și-n dreapta și clipind din ochii săi strălucitori, ca două scântei
colorate. Frumoasă este copilăria când ești inocent, nu ai atâtea griji, trăiești doar momentul și te
bucuri de orice prilej care ți se ivește, ca și cum viața ar fi numai fericire.
La început, Veta Grosu o mai lăsa acasă pe copilă peste zi, apoi o lăsa și toată săptămâna.
Dar, când a venit iarna, a lăsat-o definitiv, pentru că deplasarea ei, zi de zi, era anevoioasă, iar
femeia rămânea adeseori la sora ei mai mare, la Maria. Aceasta avea o familie onorabilă, în
micul burg din nordul Bucureștiului. Ion Dulgheru, zis Oaie, născut în 1898, era fiul lui
Gheorghe Dulgheru și al lui Ioana Dobre, zisă Dobreanca; ea era sora lui Moș Achim, tatăl lui
Bibi și al Floricăi lu’ Crăcan. Ion se căsătorise cu Maria Dulgheru, fiica Ioanei lui Ion, născută în
1900, și sora mai mare a lui Elisaveta Grosu, născută în 1904.
Rămas orfan de tată încă de la vârsta de șase ani, Oaie sau Ion Dulgheru a mai avut doi
frați, pe Sandu și Maria, cu toții fiind crescuți de Dobreanca. Aceasta a trebuit să se mărite a doua
oară cu Ion Pipereanu, tatăl lui Ștefan, ce a fost primul soț al frumoasei Rița.
Când era tânăr, Oaie a fost bolnav de vărsat de vânt, astfel că a rămas orb de ochiul drept
și, drept urmare, nu a mers la școală și nici în armată, fiind de mic argat la prințul Bibescu. A
ajuns apoi vizitiu sau conducător al caleștii regale, astfel că, după 30 de ani, a fost numit adjunct
al administrației princiare la Palatul Mogoșoaia.
Fratele lui Oaie, Sandu, a fost cel care s-a însurat întâia dată cu Rița, care la scurtă vreme
a început să-1 înșele; astfel că a divorțat de femeia infidelă, care s-a măritat cu Ștefan, băiatul lui
Ion Pipereanu, soțul mătușii sale, Ioana Dulgheru, în vreme ce fratele Sandu, după ce a lăsat-o pe
Rița, s-a însurat cu Mita lu' Marcu. Cei doi, din păcate, nu au făcut copii, însă Mita avea, din
prima căsătorie, patru băieți și două fete.
Ion Dulgheru, zis Oaie, a început la vârsta de 12 ani, prin anul 1910, munca la Palat,
lucrând alături de unchiul Sandu. Făcea cărăușie cu căruța și caii, iar apoi a fost angajat de
Stelică Mantopol la Palat, în vreme ce Sandu a rămas ocupându-se de cărăușie până a murit.
Astfel, Oaie a fost vizitiu la Palat, încă de la vârsta de 17 ani, când ducea diferite soiuri
de flori - liliac, garoafe, trandafiri, gura-leului, crizanteme - la florăriile de lux din oraș, predând
marfa și luând bilet de scăzământ, pe care i-1 preda lui Mantopol. Lucră pe acest post până la
transformarea Palatului în Casă de Creație, unde a fost, mult timp, administrator.
Ion Dulgheru s-a însurat cu Maria în anul 1928, în vreme ce Grosu a luat-o pe Elisaveta
de soție, prin vara lui 1929. Maria Dulgheru a fost florăreasă toată viața și nu a lucrat niciun
moment la stat, câștigându-și hanii cupapornița, cum spunea ea deseori.
Pe vremea când Maria Dulgheru era florăreasă, vindea în Piața Bazilescu, mai ales
sâmbăta și duminica, produse cum erau: rozmarin, busuioc, gura-leului, ochiul-boului, crin,
bujori, dar și fructe din grădina proprie, mai ales cireșe, vișine și mere.
Elena, fiica lui Grosu, era bucuroasă și fericită în familia mătușii sale, care o iubeau ca
pe propnul copil. Fetița a rămas în familia Dulgheru până la vârsta de 14 am, chiar dacă din 1945
părinții ei se mutaseră în casa nouă, făcută gard în gard cu Maria și Ion Dulgheru.
Elisaveta, soția lui Ion Grosu, stând la Rudeni pe timpul armatei soțului său, facea zilnic

Vox £ ibri, Nr. 1 (70) - 2024 19