Page 71 - Vox Libri nr. 2 - 2007

e/iwni/mc4rfo

strofe baudelairiene din poezia Correspondances (inspirat tălmăcită Corespunderi, de către poetul Al.
Philippide și Răspunsuri, de către Tudor Arghezi):
Natura e un templu cu stîlpi însuflețiți
Ce-ngînă, rar, cuvinte nedeslușite-n goluri.

Prin ea, omul străbate-o pădure de simboluri
Ce-1 iscodesc de-aproape cu ochi acoperiți.
(traducere de Ion Caraion)
Se pare că Charles Baudelaire este scriitorul francez cel mai tradus în limba română. Simpla
înșiruire a celor mai importanți scriitori români care l-au tălmăcit vorbește de la sine: Mihai Codreanu,
Panait Cerna, Al. T. Stamatiad, Al. Philippide, Ion Pillat, Victor Tulbure, Geo Dumitrescu, N.
Argintescu - Amza, Radu Albala, Ion Frunzetti, Al. Cerna Rădulescu, Radu Cârneci, Virgil
Teodorescu, Perpessicius, Miron Radu Paraschivescu, Grigore Hagiu, Ștefan Augustin - Doinaș, B.
Fundoianu, Dan Botta, Eugeniu Speranția, Cicerone Theodorescu, Dan Deșliu, Vladimir Colin, Petre
Solomon, Victor Eftimiu, G. Călinescu, Zaharia Stancu, Radu Gyr, Cezar Baltag, Mihai Beniuc,
Eugen Frunză, Francisc Păcurari u, Ion Barbu, Ion Caraion, Nina Cassian, Veronica Porumbacu, Maria
Banuș, Gherghinescu Vania, Ion Caraion, Florin Mugur, Gheorghe Tomozei, Horia Zilieru, Romulus
Vulpescu, Bogdan Ghiu, Radu Boureanu, D. I. Suchianu, chiar și Nicolae lorga.
Poezia Albatrosul cunoaște nu mai puțin de 26 de tălmăciri în limba română. Iată cum sună
celebra strofa care sintetizează condiția poetului, în tălmăcirile de referință ale lui Al. Philippide și
Tudor Arghezi:

Al. Philippide
(1934):
Poetul e asemeni cu prințul vastei zări,
Ce-și râde de săgeată și prin furtuni aleargă:
Jos pe pământ și printre batjocuri și ocări
Aripile-i imense l'împiedică să meargă.

Le Poete est semblable au prince des nuees
Tudor Arghezi
Qui hanțe la tempete et se rit de l'archer; (1923):

Exile sur le sol au milieu des huees, Asemeni e Poetul ca prințul dintre nori
Ses ailes de geant l’empechent de marcher Stăpân peste furtună, prăpastie și vânt,
E’mpiedicat să meargă hulit de muritori,
Adânc aripile-i vaste l-aruncă la pământ,
(1938):
Poetul e de-o seamă cu pasărea frumoasă:
înfruntă vijelia și arcul și nu-i pasă.
Dar surghiunit cu chiot și singur în restriște,
Aripa uriașă nu-l lasă să se miște.

Denisa TOMA

Vox Libri, Nr. 2, Vara - Toamna 2007 70