Page 76 - Vox Libri nr. 2 - 2007

Străzi vechi din ‘Bucureștiud de azi

Despre București se poate vorbi la nesfârșit, din nenumărate puncte
de vedere, niciodată nu poate fi epuizat un subiect atât de captivant și
mereu actual. Ion Ghica, Anton Bacalbașa, Ionnescu Gion, George Potra,
Nicolae Iorga, Henri H. Stahl, Hagi Moscu, Victor Bilciurescu, C-tin.
Giurescu, AL Predescu, D. Vatamaniuc și nu numai ei au scris istoria
orașului, i-au bătut stâzile, au căutat casele, locatarii acestora, au descifrat
tainele și poveștile unor ziduri vechi de câteva secole.
Cartea lui Alexandru Ofrim, apărută recent la Editura Humanitas,
se adaugă bogatei literaturi dedicate capitalei României. Este alcătuită ca
un fel de dicționar ilustrat al principalelor străzi bucureștene, cu ilustrații
color, alb-negru și sepia de excepțională calitate, cu frânturi de hărți de
epocă, cu colțuri dc clădiri, cu ferestre ce par adevărați ochi ai orașului, cu
reclame și firme din diverse epoci menite să recompună o atmosferă tipic
bucureșteană, atât de familiară celor ce iubesc orașul. Autorul ne poartă de
pe Calea Victoriei pc Bulevardul Eîisabcta, din Cartierul Grant la Șoseaua
Kiseleff, de pc Calea Moșilor în Piața Romană, într-o plimbare captivantă
ce devine cu ușurință o istorie sui generis a capitalei României. Iubitorii
Bucurcștiului, însă, vor simți poate absența din carte a unor străzi pc care și-au purtat dc atâtea ori pașii:
Sfinții Apostoli, Apolodor, Viitor, M. Eminescu, Radu Calomfirescu, Uranus, Popa Rusu, Popa Soare,
Polonă, Piața Lahovary, C. A. Rosetti fostă Clemenței, Maria Rosetti, Vasile Lascăr... E drept, nici o lucrare
nu poate avea pretenții și ambiții dc exhaustivitate, dar aceste străzi fac parte din „artileria grea” a
Bucureștiului.
Numele străzilor ne îndeamnă la reflexie pentu că dinamica, avatarurile acestor deveniri probează
faptul că și bucurcștcanul, cum altfel?, a fost întotdeauna „sub vremi”. Nu trebuie decât să urmărim
schimbările suferite de denumirile unora dintre ele. O stradă din București, care din păcate nu e amintită în
carte, se pare că bate recordul la frecvența cu care a fost botezată și rebotezată, lista numelor pe care le-a
purtat fiind o veritabilă lecție dc istoric: din strada Vămii devine înainte dc 1918, strada Vicnci, acolo
aflându-se legația Austro - Ungariei, cu
Ottokar Czernyn în frunte, după Marea
Unire, se va numi strada Wilson, după
numele președintelui S.U.A., din 1948 i
se va spune strada Kirov, fruntașul
comunist sovietic lichidat dc Stalin.
„Declarația de independență a P.M.R.”,
din aprilie 1964, „dă drumul”
denumirilor mai neaoșe de străzi și așa,
fosta Stradă Wilson se va numi Strada
Onești, pentru ca după 1990 să i se
atribuie denumirea de Dem. I. Dobrescu.
E interesant dc remarcat că momentul
1964 mai produce niște „desovietizări” în
toponimia bucureșteană: Piața Kuibîșev

Vox Libri, Nr. 2, Vara - Toamna 2007 75