Page 74 - Vox Libri nr. 2 - 2007
P. 74

‘ Maria Teresa Liuzzo



                                                        Calabria, Italia


                                        Invit iubitorii români de poezie să primească mesajul liric al unei poete
                                   calabreze cu operă semnificativă pentru lirica modernă universală. Este lirica
                                   unei voci înalte, inconfundabilc prin timbru, una cu ecouri ample, cu tot mai
                                   largi reverberații, impregnată de mesajul fără echivoc al umanului față cu
                                   Divinitatea. Feminitatea firească răzbate pregnant din lirica ei caldă, fermă, de
             atitudine, iar antice orizonturi prind viață din nou în mesajul ei îngrijorat, de iubire a naturii, a trofeului
             acesteia, Omul. Pe catargul liricii ei flutură prietenos un drapel alb, iar sunetul talazurilor vine cumva
             din interior, dar parcă și de undeva din spațiu.
                    Maria Teresa Liuzzo este redactor șef fondator al elegantei și prestigioasei reviste LE MUSE
             din Calabria. Scrie și editează în țara natală, dar și pe alte meridiane, în Canada, India, Grecia,
             Portugalia, iar în România, prin colaborarea noastră, este iubită de cititori. Maria Teresa Liuzzo are
             operă, critici importanți din țara ei, dar și de pe tot globul, o consideră clasic în viață. Măriei Teresa
             Liuzzo i-a fost decernat titlul Doctor Honoris Causa de către Leibnitz University (Institute of Arts and
             Science) din Statele Unite ale Americii.
                    Vă prezentăm un buchet din amplul volum antologic de autor L'ombra non supera la luce
             {Umbra nu e deasupra luminii), texte din care ideea se ridică diafan deasupra substanței poetice pure,
             oglindindu-se aidoma Ființei „în cuvântul ce plutește pe apele mării...”
                                                                                                Eugen EVU


                                                     /7 ^i aadacina
                                                        de copac
                                                     a aduna vroia
                                                                  f
                                                      din pămani,
                                                 a lim^a Ti a roAdAi
                                         de-a lancjnl întnneAÂculni din tunelul
                                                       truneduuiui,


                                a te TepaAa în ramuAi            aTa Ipecare mama
                              a le {jOce fpiun^d, mucpuA,        nade
                            Ti IjlaaTe, redevenind frurcl,       în poala copiii.
                                     reanceAÂmd TaaAele.         ttn maternitate Te recompune timpul
                                               în inima          Ți prinde Tend
                                            aTa deodată          între, calduAa umana
                                             t
                                          reîncepe, viola        Ți palpilatie, divina.

              Vox Libri, Nr. 2, Vara - Toamna 2007                                                     73
   69   70   71   72   73   74   75   76   77   78   79