Page 77 - Vox Libri nr. 2 - 2007

(fostă Lahovary) devine Piața Cosmonauților, deși
prea mare legătură nu aveam noi cu acești
cosmonauți, dar gagarin tocmai zburase în aprilie
1961 și trebuia să „marcăm” evenimentul;
Bulevardul Jdanov va fi cunoscut de acum înainte
drept Bulevardul Primăverii (cu celebrii lui
locatari), strada Popov (fostă Fântânii, fostă
Lueger, fostă Berthelot) devine strada Nuferilor. Iar
cum trupele sovietice „eliberatoare” eliberaseră
terenul încă din 1958, Șoseaua Armatei Roșii
devine Șoseaua Colentina.
Ilegaliști și lideri („fruntași”) ai mișcării
muncitorești au fost foarte bine „aspectați” pe
tăblițele cu nume de străzi, așa încât nume ca Bela
Brainer, Olga Bancic, Filimon Sîrbu, Ilie Pintilie, Constantin David, I. C. Frimu. Nikos Beloiannis, Gh.
Dimitrov, Zoia Kosmodemianskaia, Haia Lifshitz au intrat cu forța în vocabularul citadin al bucureștenilor.
Dar nimeni, niciodată, nu i-a spus Pieței Matache, Piața Ilie Pintilie. In apropierea Grădinii Icoanei, străduța
cu numele Pia Brătianu, soția fruntașului liberal Ion C. Brătianu și mama altor opt Brătieni, a primit numele
Olga Bancic, într-o logică ce trebuia să demonstreze că lupta ilegaliștilor „n-a fost în zadar...” și că
„elemente dușmănoase” asemenea ilustrei femei au
fost înlăturate. Din fericire, doar temporar și doar de
pe schimbătoarele plăcuțe stradale.
Interesantă e și aventura toponimică a stăzii
Masaryk: fostă Sălciilor înainte de război, a purtat
în tot timpul regimului comunist numele Julius
Fucik, autorul cărții „Reportaj cu ștreangul de gât”.
I-a cedat locul unui conațional, cu vederi politice
aflate la antipod. Astfel de povești ale numelor de
străzi sînt numeroase și merită să fie cunoscute.
Sigur că azi nu mai există nume cu trimitere
la mișcarea comunistă: strada Nikos Beloiannis a
devenit Take Ionescu, strada 13 Decembrie, se
numește Câmpineanu după ce multă vreme s-a
numit Aristide Briand (încă nu suntem pregătiți să
se numească Regală așa cum toată lumea o știe, de fapt), strada I. C. Frimu se numește Flenri Coandă,
bulevardul Kalinin a devenit bulevardul Mircea Eliadc, strada Alexandru Sahia se numește acum Jean
Louis Calderon și exemplele pot continua.
E uimitor, totuși, să constatăm că anumite nume de străzi nu s-au clintit de pe plăcuțe, în ciuda
vitregiei vremurilor. In plină represiune comunistă contra „obscurantismului și misticismului”, străzi ca Sf.
Voevozi, Sf. Mina, Sf. Apostoli, Maica Domnului, Sf. loan Moși nu și-au schimbat numele. Iar Strada
Doamnei a fost tot timpul Strada Doamnei, chiar în lungii ani în care doamnele au fost dislocate de
„tovarășe”...Nu era oare Bucureștiul numit Micul Paris și, atunci, nu trebuia să aibă și el o Rue Madame?
Cartea lui Alexandru Ofrim rămâne deschisă întregirii pentru că fiecare își are un București al lui,
depozitar al amintirilor, al anilor duși și, de aceea, toate mărturiile aflate în paginile ci se pot completa cu
propriile noastre amintiri legate de străzile unui București ce seamănă tot mai puțin cu cel de odinioară...
D. L. Toma
Vox Libri, Nr. 2, Vara - Toamna 2007 76