Page 82 - Vox Libri nr. 2 - 2007

fericit/luciferizat, sărac/bogat, sănătos/nebun. îmi vine în minte
imaginea catedralei din Rouen pictată de Monet la diferite momente
ale zilei, sub diferite fascicule de lumină (temps gris, soleil matinal,
plein soleil, effet du matin) sau nuferii lui de la Givemy care se
oglindesc atât de diferit în luciul apei. Nimic nu e la fel. Așa și cărțile:
în adolescență nu înțelegem „Adela” lui Ibrăileanu, nu avem răbdare
pentru descrierile lui Balzac, mulți ani trebuie să treacă până să
descifrăm frumusețea limbii din Istoria ieroglifică și câte amintiri
trebuie să ne învăluie ca să pricepem madlena lui Proust. Iar suferința
unei boli ne va fi poate alinată citind chinurile lui Max Blecher.
Dintre multele confidențe pe care scriitorii le-au făcut în
privința modului lor propriu de a citi, de o mare frumusețe și forță de
sugestie este mărturia lui Thomas Bernhardt din cartea „Vechi
maeștri”: Eu pășesc intr-o carte și mă cufund cu totul în ea, (...) de
parcă aș păși intr-un peisaj, în natură, intr-o formațiune statală, pe
vreun colț al planetei, dacă vreți, cu totul și cu totul și nu doar cu
jumătate din puteri și cu jumătate de inimă, pătrund în acest colț al
pământului ca să-l cercetez și apoi, după ce l-am cercetat cu toată
temeinicia de care sunt în stare, să conchid asupra întregului.
Ni se mai spune ceva: nu investi speranțe că vei fi... înțeles
de diplomectuali. Diplomectualul e adesea un posibil ministru,
cinic, mincinos, coruptibil. El folosește cărțile ca pe niște trepte,
calcă pe ele. Va călca și pe oameni. Dar nu cred că e bine alcătuit
cuvântul diplomectual pentru că sufixul ne duce cu gândul la
intelectual, or nu c câtuși de puțin cazul. în realitate avem de-a face cu
un diplomafor, purtător al unei diplome obținute cu un preț al ei, bine
stabilit pe piața diplomelor. Există o astfel de piață. Cărțile din casa
unui asemenea diplomafor, dacă totuși există, au cotoarele asortate
cu nuanța gresiei și cu abajurul lampadarului de lângă patul
matrimonial.
Ce sunt cărțile ? Multe, foarte mult litere adunate în cuvinte și
strânse între coperte. Doar litere și atât! Este superioritatea textului
asupra audiovizualului. Te condamnă să imaginezi- Te face creator
prin muncă silnică a spiritului. Acele personaje, de fiecare data așa
cum ți le imaginezi tu, rostind memorabilele cuvinte. Neavând la
îndemână decât litere așezate în cuvinte, suntem liberi să dăm drumul
închipuirii și numai noi știm cum arată domnul Bloom al nostru, doar
noi vedem culoarea ochilor doamnei T, simțim parfumul Natașei
Rostova sau aroma ierburilor arse din nuvelele lui Merimee și auzim
gemetele Emmei Bovary pe patul de moarte sau bătaia de aripi a
gâștelor lui Nils. Suntem cu desăvârșire liberi să ne zugrăvim în minte
personajele despre care citim și să ni le închipuim după bunul nostru
plac. Este superioritatea romanului asupra filmului. Numai TU știi
dacă Anna Karenina se epila! - aflăm în finalul textului în jurul
căruia am glosat.
Denisa TOMA

Vox Libri, Nr. 2, Vara - Toamna 2007 81