Page 83 - Vox Libri nr. 2 - 2007

‘ Poezii

Vis în biblioteca VocateCe

Era târziu, când dintr-o carte iată:
(Monade-afe durerii - s-au născut
S-a fost desprins o fila-ntunecata,
înfășate-n țipăt, picurate-n sânge -
Aspru răboj pe care-și însemnară,
Toți scribii, c-o cerneala mai amara, Cu eCe muma vorbei noastre pbânge
Ceea ce din muțenie-mi luară:
Consoanele ce s-au întors pe scut;
Puterea răbdătoare a privirii

De-a da pâine și apa amintirii,
Ce-mi stă zălog de ani sub tâmple, păsar ca un suspin de aripi sure
Și mă tot rog, scriind, să se întâmple.
(Din vechiubcuib pe care-[poartă-n gând
Ea să fi fost? Când, printre rafturi
(Privighetoarea tâbcutoi ștergând
Iată: cu ochii stinși sub pleoape
resemnată, Cu tritobei, de lacrimi, o pădure.
O oarbă-însăilată, de lumină,
Mi-i dă să-i port o vreme,
Jău scâncetubagit, dar susurat,
Ca pe-o vină :

Că i-a umplut de scrum deșertăciunea, ddpuitor ce ies din coaja fricii...
Cuvântului ce-mi ațâțase lumea Vocabe - buminând ca bicuricii
>
Cu simulacre scumpe la vedere...
Zeptubacestei torni, întunecat.
Și, ca-ntr-o luminoasă înviere,
Cu cartea Lui sub frunte-am tresărit.
Nicolae Breb POPESCU
Dar Cel ce somnul meu l-a frunzărit.
Ca nu cumva din vis să mă trezească,
A pogorât în carnea-mi o liniște cerească.
Ca, numărul de aur, în oameni și statui,
Străluce-n mine, vie, drept semn, privirea
Lui.

Nicolae Breb POPESCU

Vox Libri, Nr. 2, Vara - Toamna 2007 82