Page 66 - Vox Libri nr. 2 - 2007
P. 66

(Bfaise Cendrars



                - descendent af [ui Cfiartes ^udelaire, cădator înspre originite [urnii și cdc sinetui


                                                        Claude Leroy atrage atenția asupra faptului că Blaise
                                                    Cendrars avea intenția de a scrie în 1947 un text Possession
                                                    du monde, proiect avortat, dar al cănii titlu era perceput ca o
                                                    invitație la călătorie1, destinată luării în posesie a lumii
                                                    întregi cu ajutorul unor „pomelnice” desacralizate. Căci
                                                    Cendars nu se poate lipsi de liste, inventare: stele și păsări,
                                                    sfinți, pietre prețioase, plante și animale, inventariate cu
                                                    voluptate. In La prose du Transsiberian et de la petite
                                                    Jehanne de France, orașele intră într-o horă frenetică:
                                                    „Tcheliabinsk Kainsk Obi Taichet Verkne Oudinsk
                                                    Kourgane Smara Pensa-Touloune”, listă interminabilă,
                                                    dacă îl asociem pe Cendrars cu Julcs Vcmc și Walt
             Whitman, la fel de gurmanzi și însetați în ceea ce privește numărătoarea elementelor constitutive ale
             lumii: „J'avais faim / Et tous les jours et toutes les femmes dans les cafes et tous Ies verres / J'aurais
             voulu Ies boire et Ies casser / Et toutes Ies vitrines et toutes les rues / Et toutes les maisons et toutes Ies
                   .
             vies”2 3Parcurgând lumea întreagă, dorința de a călători se împletește cu sentimentul de a nu fi niciunde

             acasă, de a trăi asemeni unui pasager clandestin al existenței, întrebându-se care e rațiunea prezenței
             sale în lume, asemenea lui Charles Baudelaire. Poetul este un om liber, întotdeauna pe punctul de
             plecare, între două orașe, între două vieți sau între două cărți, locuind într-o cameră de hotel, sau
             dormind într-un compartiment de tren, pe cufere
             imense. Dorința de a fi altundeva se va conjuga cu
             aceea de a fi altcineva și de a dispărea, atingând
             ubicuitatea: „Disparaître. Ce que je voudrais etre
             dans chaque pays”. (Dan Yack)' Asemeni unui
             Benjamin Fondane, Blaise Cendrars înfruntă
             drumurile lumii întâlnind noutatea, spre a uita de
             greutatea lumii, spre a se dezveli și a lăsa ceva din
             sine-însuși peste tot.
                    Blaise Cendrars nu aspiră la statutul de poet
             călător, nici la mitologia pe care acesta o antrenează:
             „Je voyage, j’ecris, mais je ne suis pas un homme de
             lettres en voyage”4. Dacă poetul face înconjurul
             lumii, este pentru ca cititorul să beneficieze, la
             rândul său, de o altă călătorie... livrescă. Poetul

              1  - LEROY, Claude, « Blaise Cendrars, le voyageur â rebours », în Magazine litteraire nr. 432, iunie 2004, p. 52-53.
              2 - „Mi-era foame / Și toate zilele și toate femeile în cafenele și toate paharele / Aș fi vrut să le beau și să le sparg /
                 Și toate vitrinele și toate străzile / Și toate casele și toate viețile” (n. trad. M. Todosin).
              3 - „Să dispar. Ceea ce aș vrea să fiu în fiecare țară” (n. trad. M.Todosin).
              4 - „Călătoresc, scriu, dar nu sunt un om de litere în călătorie” (n. trad. M.Todosin).
              Vox Libri, Nr. 2, Vara - Toamna 2007                                                     65
   61   62   63   64   65   66   67   68   69   70   71