Page 68 - Vox Libri nr. 2 - 2007
P. 68

„Les Jkurs du mad”




                                                              - Ztz 150 de ani

                                                              în anul 1857, Charles Baudelaire publică în La
                                                         Revue des Deux Mondes volumul Les Fleurs du Mal,
                                                         grupând 101 poeme. Deși anterior poetul publicase o
                                                         parte a poemelor, în 16 iunie 1857, poetului și
                                                         editorului (Poulet-Malassis) li se va intenta proces
                                                         pentru ultraj la morala publică și creștină. O adevărată
                                                         revoluție poetică, putem spune, greșit înțeleasă în
                                                         epoca aceea, pentru că demersul lui Baudelaire era cu
             mult înaintea ideilor deja cunoscute, acesta dorind să „extragă” partea de frumusețe existentă în Urât,
             în Rău, în Negativ, vehement combătute de morala publică și creștină.
                    Prin ce se distanțează poetul de epoca sa și de poetica de atunci? Homo duplex, prototip al
             omului modem, Baudelaire a creat imagini complexe ale spațiului, atât deschis, cât și închis. în creația
             baudclairiană putem remarca nuanțele cele mai diverse, fiecare imagine devenind un simbol
             polisemantic. Spațiul devine un templu al analogiilor și al unității profunde (Correspondances), iar
             prin muzică, sufletul poetic accede la spațiile infinite în pura lor abstracțiune (Baudelaire era un mare
             iubitor al muzicii lui Wagner). Prin reverie, eul poetului poate intra în cea mai adâncă metempsihoză
                                                               (La Vie anterieure). Adeseori, femeia, muză
                                                               perfectă, îl introduce pe poet într-o analogie
                                                               nouă: ea poate deveni peisaj, procurând poetului
                                                               călătorii imaginare în țări îndepărtate și perfecte
                                     *
                                     ..
                          ZkzĂ '-5”'t-rc-yt  ’ /".f- !         (Parfum exotique). Părul parfumat și negru al
                         ffi..               r && .z-',
                                                               iubitei se metamorfozează într-o mare imensă,
                                       «“/«se»     .   ___     pe care imaginația, corabie beată de frumusețe
                           faț, 6 Ăn’df’ 7^^ •   £r<. /A"” ■
                                                               poate naviga la nesfârșit (La Chevelure).
                             d               rf- dc -1" Af...
                                                               Sufletul poetului, animat dc clanuri existențiale
                                     d-
                                     *
                               X 'y d dw   \ j JjuJ’A
                           .df».    JtdZ           Jlbfa&fdkS-e ■  se înalță spre ceruri, în zbor planat, depășind
                                                               limitele terestre (Elevation).
                                       At«X
                         f             ' ** *
                         •O,                     ,r.      '
                                                                   Dar există în opera lui Baudelaire momente
                                                    jld.t. C2.  în care spațiul deschis devine o aspirație
                                                               neîndeplinită, un eșec total. Elanul poetic
                                           44 -4-trrr^. .   ^<4
                               A       z.         A.. —.“   K
                                                               eșuează, asemeni zborului unui nou Icar (Les
                         . A «♦->
                                                               Plaintes d'un Icare). Un alt simbol al zborului,
                                                               albatrosul nu poate surmonta mediocritatea unei
                               c                               lumi corupte și viciate (L Albatros). La sfârșitul
                                                               călătoriei așteptate și visate, poetul își dă seama
                                                               că natura umană nu poate salva lumea, căci ea
                Contractul între C. Baudelaire și Poulet-Malassis   însăși a devenit mizerabilă și supusă viciilor.
                privind tipărirea volumului „Les Fleurs du mal”  Insula Cythere nu mai e o insulă fericită, ci un
              Vox Libri, Nr. 2, Vara - Toamna 2007                                                     67
   63   64   65   66   67   68   69   70   71   72   73