Page 53 - Vox Libri nr. 2 - 2007

Necesitățile de apărare a
granițelor, a trecătorilor, a punctelor de
trecere peste munte, a născut instituția
românescă a plăieșilor, care avea la bază
organizarea „Obștei Teritoriale”, cu
misiunea de organizare a pazei,
controlul, supravegherea locurilor de
trecere „tăinuite” ale muntelui.
Plăieșii aveau în grija lor paza
plaiurilor și controlul lor pentru
prevenirea molimelor și îndrumarea
turmelor aflate în transhumanță, unde
erau fixate locurile de numărare a Drumri pc culmea Parângului
acestora din punctele de vamă.
începând din a doua jumătate al secolului al XVIII-lea, ca urmare a deselor răscoale țărănești,
pentru stăvilirea bejeniei țărănimii spre ținuturile din afara Coroanei, la care s-a adăugat
supravegherea căilor de acces ale negustorilor între Balcani și Europa centrală, autoritățile
habsburgicc organizează între 1762 și 1763 „Regimentul 1 românesc dc grăniceri” cu sediul la Orlat.
Acest regiment avea misiunea dc a apăra granița dc-a lungul frontierelor sudice și răsăritene, dc la Țara
Hațegului, până în Țara Bârsei. Regimentul a fost desființat după Marea Unire de la 1918.
în prezent, axa dc comunicații Simcria - Petroșani - Târgu-Jiu este deservită dc un drum
național dat în circulație încă din anul 1890 pe tronsonul Surduc Bumbcști (32 km). Drumul național
Baru Mare - Petroșani, prin pasul Bănița - Bolii, a fost inaugurat la 1870. între anii 1868 și 1870 se
construiește calea ferată Simeria - Petroșani, continuată pe Defileul Jiului începând din anul 1924 și
predată circulației la 31 octombrie 1948. Astăzi, linia ferată pe tronsonul Simcria - Petroșani - Târgu-
Jiu, complet electrificată și parțial dublată, ca și drumul național pe același tronson, au suferit
modificări majore și sunt supuse continuu unor lucrări de modernizare, asigurând o legătură sigură și
rapidă între Valea Mureșului, la nord și Dunăre, la sud.
Prin defileul Jiului și al Oltului, peste culmi de munte aflate la mare înălțime, cum este drumul
roman peste Pasul Vâlcan (1.621 m), ori cel de pe culmea Parângului și Căpățânii la peste 2.000 m,
trecând prin pajiștile vecine cu cerul, sub zări scăldate dc soare, ori umbrite de fantasmele colțurilor de
munte, priveliștea ia contur de basm, generând în imaginația populară legende și întâmplări despre
epoci fantastice sau demult apuse. Așa s-a
născut cultul Soarelui, ideea nemuririi
care stătea la baza concepției despre lume
a strămoșilor noștri dacii, dar și cultul
muncii.
Datoria noastră, a
contemporanilor, trăitori pe aceste
meleaguri dc o frumusețe sălbatică, este
să protejăm această comoară în care ne-a
fost dat să viețuim.
Tiberiu SVOBODA

Vox Libri, Nr. 2, Vara - Toamna 2007 52