Page 57 - Vox Libri nr. 2 - 2007

gloanțe pentru a-și apăra țara sunt imagini ce
rămân întipărite pe retina oricărui iubitor de artă
ce are privilegiul de a vedea o pânză semnată
Grigorescu. Este, poate, pictorul cel mai cunoscut
și cel mai iubit dintre toți pictorii români.
începuturile au fost modeste, pictorul
venind pe lume într-o familie săracă și numeroasă
(era cel dc-al șaptelea copil) în anul 1838, în satul
Pitaru, pe meleaguri dâmbovițene, Grigorescu a
avut „o copilărie de sfânt”, după spusele lui

Alexandru Vlahuță. „Cu acul ne-a crescut
biata mama”, își va aduce aminte artistul
peste ani, dar și în spiritul credinței
strămoșești, dobândește pasiune pentru
pictura de icoane influențat, poate, de unchiul
său, Ghiță Grigorescu, zugrav de biserici. La
vârsta de zece ani, era ucenicul unui pictor
iconar ceh, Anton Chladck, în atelierul căruia
picta icoane din a căror vânzare își întreținea

familia. Pasiunea pentru
icoane și pictură religioasă
era imensă, după cum
însuși pictorul recunoștea:
“Pentru mine, sfinții erau
vii, stăm cu sfială înaintea
lor și eram încredințat că și
ei se uită la mine, mă
așteptam să-i aud vorbind,
să-i văd mișcându-se,
ridicând mâna să mă
binecuvânteze...”
în 1856 realizează
prima pictură laică, pânza

Vox Libri, Nr. 2, Vara - Toamna 2007 56