Page 54 - Vox Libri nr. 2 - 2007

In memoriam:

(Dsida jeno

„Lumea e frumoasă, minunată e lumea și nu are
cusur” - mărturisește Dsida Jeno în poezia sa intitulată
„După amiază vagaboandă cu câinele meu drag” (Koborlo
delutân kedves kutyâmmal). Aceste cuvinte îi
caracterizează viața scurtă, dar bogată în creații. S-a născut
la Satu Mare, a trăit 31 de ani, între 17 mai 1907 și 7 iunie
1938 când s-a stins din viață Ia Cluj.
Este descendentul unei familii burgheze de condiție
bună, dar din fragedă copilărie a avut parte de doliu și de
temeri. Pentru că s-a născut cu afecțiuni cardiace, copilăria
și adolescența i-au fost marcate de spaime, iar premoniția
sfârșitului timpuriu l-a umărit tot timpul:
Cum leagănul meu cald, bun fost-a,
Tot bun mi-o fi și-al meu sicriu.
Cel care la odihnă merge,
n-a vrut pământ, nici vite, casă,
dar ce-a văzut a fost minune
și-n veci cu el doar va rămâne.
Și-a lui de-a pururi va rămâne.
(Decalog, din volumul bilingv „Dsida Jeno, Angyalok citerâjân / Pe struna îngerilor”,
Cluj - Tinivâr - 1997 - Kolozsvâr, p. 151, trad. Petre Șaitiș)
Primele versuri, scrise la 14 ani, au fost publicate în revista Cimbora, a renumitului scriitor și
povestitor pentru copii, Benedek Elck. Gândirea profund umanistă a acestui venerabil scriitor a
înrâurit concepția despre literatură a lui Dsida Jeno, încă elev. A fost deopotrivă poet consacrat,
persoană publică de renume, redactor respectat, ziarist și excelent traducător. La vârsta de20 de ani a
devenit redactor tehnic la revista literară Pâsztortuz, mai târziu redactor asociat, iar din 1934 până în
ultimul an al vieții a fost colaborator intern la revista literară Keleti Ujsâg și corespondent la Cluj al
revistei orădene Erdelyi Lapok. A fost membru al societății literare Kemeny Zsigmond, al colegiului
redacțional al revistei Helikon din Marosvecs (azi Brâncovcnești, județul Mureș), al Societății
Literare Ardelenești, al Academiei Catolice Maghiare, al Pen Clubului românesc, secțiunea
maghiară. în anii 1930, devine președinte Asociației Catolice pentru tineret.
în timpul vieții au văzut lumina tiparului două volume de versuri scrise de Dsida Jeno:
Leskeledo magăny (Singurătate la pândă), în 1928, și Nagycsiitdrtok (Joia mare), în 1933. Al treilea
volum, Angyalok citerâjân (Pe struna îngerilor), a apărut postum, în 1938. Acest din urmă volum
conține și o parte din excelentele traduceri din poeți greci și latini (Catullus), din Rabindranath Tagore,
din clasici europeni (Goethe, Pușkin, Baudelaire), din poeți români clasici sau contemporani cu el

Vox Libri, Nr. 2, Vara - Toamna 2007 53