Page 50 - Vox Libri nr. 2 - 2007
P. 50

care urcă de la Gura Sadului, trece peste muntele Petriceanu (1402 m) pe sub Parâng, spre a coborî la
             Livezeni. Acest drum însă nu a fost amenajat niciodată pentru circulație, fiind folosit doar ca drum de
             picior sau drum al oilor.
                   Drumul roman ce traversa Caipații Meridionali peste Pasul Vâlcan își continua traseul peste
             versantul estic al Retezatului mic peste Dealul de Babă pentru a coborî în preajma confluenței dintre
             Strei și Râul Alb, urmând vechiul drum al dacilor care însoțea râul Strei.
                   Geograful german Hugo Grothe (1907) remarca atașamentul strămoșilor daci față de cununa
             Carpaților Meridionali și faptul că aceștia trăiau nedespărțiți de munte („daci montibus inhaerent”),
             făcând din el o „coloană vertebrală” a viitorului popor român.Fricdcrich Schwantz (? -1728), colonel
             în armata austriacă, a fost însărcinat, în anul 1721, să întocmească harta Țării Românești. într-un
                                                                                       chenar din colțul
                                                                                       dreapta jos al hărții
                                                                                       întocmite de el, se
                                                                                       află inscripția de pe
                                                                                       stânca muntelui „Via
                                                                                       Carolina” de pe Valea
                                                                                       Oltului, prin care se
                                                                                       amintește că romanii
                                                                                       încercaseră tăierea
                                                                                       unei șosele în lungul
                                                                                       defileului: „unde
                                                                                       viteazul Traian,
                                                                                       împăratul Romanilor,
                                                                                       n-a îndrăznit să se
                                                                                       lupte cu Oltul, pe
             acolo a doua oară Carol al VI-lea, cu un admirabil curaj și stăruință, a pătruns. El a început cu ajutorul
             lui Dumnezeu această șosea transcarpatică clădită pe fundul Văii Oltului. Lucrarea a fost terminată
             printr-o muncă herculeană în timp de doi ani, lăsând amintire o placă cu inscripția: Călătorule,
             folosește, bucură-te de o binecuvântare așa de mare a celui mai providențial principe; du-te fericit și
             gândește-te că nici o cale a virtuții nu este cu putință”.
                                                                                  Retragerea administrației
                                                                              romane din Dacia (271 d. Hr.),
                                                                              decisă sub pătrunderea tot mai
                                                                              frecventelor atacuri barbare, va
                                                                              pune capăt relativ scurtei
                                                                              perioade dc strălucire a
                                                                              așezărilor din vatra depresiunii
                                                                              și va marca declinul drumurilor
                                                                              întreținute cu atât de multă grijă
                                                                              de către autoritățile imperiale.
                                                                              Unele dintre aceste drumuri vor
                                                                              continua să subziste,
                                                                              îndeplinind mai ales funcții
                         Spre Petroșani (foto 1914 Editura Frații Weisz)      comerciale.

              Vox Libri, Nr. 2, Vara - Toamna 2007                                                     49
   45   46   47   48   49   50   51   52   53   54   55