Page 11 - Vox Libri nr. 2 - 2007

Jormatid

Metodele de gestionare a documentelor de bibliotecă au ca punct de plecare catalogarea
tradițională, prin înregistrarea acestora pe fișe matcă, fișe care se mai utilizează și astăzi în multe
biblioteci din România din varii motive și au continuat printr-o catalogare bazată pe standardele ISBD
(International Standard Bibliographic Description - Descrierea Bibliografică Internațională
Standard). în acest fel, a fost posibilă informatizarea bibliotecilor, utilizarea datelor fiind mult mai
rapidă, ușoară și mai eficientă, datorită unor reguli clare și coduri dc înregistrare care au trebuit
respectate (Descrierea ISBD reprezintă o parte a unei înregistrări bibliografice complete și nu se
folosește singură, de obicei. Celelalte elemente care compun o înregistrare bibliografică completă
cum sunt vedetele, informațiile privind subiectul, titlurile uniforme, instrumentele de încărcare și
copiere nu fac obiectul recomandărilor ISBD. Regulile specifice acestor elemente sunt cuprinse, de
regulă, în codurile de catalogare).

Cu timpul însă, contextul în care principiile și standardele de catalogare operează s-a schimbat.
Factorii cheie care au contribuit la această schimbare au fost atât introducerea și dezvoltarea continuă
a sistemelor informatice pentru administrarea informațiilor bibliografice, creșterea bazelor de date,
(de anvergură națională și internațională), dar mai ales necesitatea de a reduce costurile catalogării, de
a minimiza efortul de catalogare, prin participarea la programele de catalogare partajată și la
extinderea acesteia.
La Copenhaga, în 1969, Comitetul IFLA (the International Federation of Library Associations
and institutions - Federația Internațională a Asociațiilor și instituțiilor Bibliotecare) pentru Catalogare
a susținut necesitatea standardizării formei și conținutului descrierii bibliografice, impunerea unui
format de înregistrare unic, internațional.
De asemenea, softul trebuie sa accepte structuri de iesire-intrare conform ISO-2709 (standard
utilizat în transferurile de date bibliografice). Formatele de înregistrare a datelor sunt formate interne,
specifice fiecărui soft. Ceea ce vede utilizatorul pe ecranul monitorului în momentul descrierii
documentului este interfața formatului cu utilizatorul.
De regulă, softul de bibliotecă încearcă să asigure o interfață cât mai facilă cu utilizatorii,
indiferent de structura internă a informației. în prezent, se consideră că un sistem soft performant
trebuie să accepte structuri de tip MARC (câmpuri cu etichete, subcâmpuri cu identificatori, câmpuri
variabile și repetabile etc.).
Formatul UNIMARC - UNIversal MAchine-Readable Cataloging (catalogare universală
computerizată) a fost conceput plecând de la regulile internaționale, definite de IFLA. El preia în
întregime descrierea bibliografică internațională standard și propune un model coerent și uniformizat
de informații bibliografice, integrând toate tipurile de documente pentru toate tipurile de suport.
Scopul formatului UNIMARC este facilitarea schimbului internațional de date bibliografice
între agenții bibliografice naționale, în format „citabil” pe calculator. UNIMARC poate fi folosit dc
asemenea și ca un model de dezvoltare pentru noile formate.
UNIMARC specifică etichete dc câmpuri, indicatorii și codurile dc subcâmpuri ce vor fi
atribuite înregistrărilor bibliografice informatizate precum și specificarea formatului logic și fizic în

\/ox Libri, Nr. 2, Vara - Toamna 2007 10