Page 33 - Revista VoxLibri nr. 77

Profesiune și vocație

CONSTANTIN ITTU

Un (post)incunabul, Liturghierul lui Macarie,
1508, între cronologie și cronologii

m mai spus-o și cu alte prilejuri că Radu cel Mare (1495-1508), a fost terminat la
incunabulele sunt acele tipărituri 10 noiembrie 1508, în vremea domniei lui
A care au apărut în arcul cronologic Mihnea Vodă cel Rău (1508-1509). Acestei
1 4 3 9 – ( 3 1 d e c e m b r i e ) 1 5 0 0 , i a r prime apariții tipografice i-a urmat un Octoih,
postincunabulele, între (1 ianuarie) 1501 și în 1510, în timpul domniei lui Vlad cel Tânăr
1520/1525. Strict, din această perspectivă, (1510-1512), carte de cântări bisericești, apoi
Liturghierul lui Macarie ar fi un postincunabul. un Tetraevanghel, în 1512, domnitor fiind
2
Însă, din punctul de vedere al altor curente din Neagoe Basarab (1512-1521) .
domeniul istoriei cărții, la capitolul incunabule În schimb, din perspectiva istoriei
se încadrează primele tipărituri dintr-o zonă tiparului, tipografia în care Macarie a scos
istorică, teritoriu, țară, într-o anumită limbă sau Liturghierul, cea de la Mănăstirea Dealu de
cult religios, iar, în acest caz, Liturghierul din lângă Târgoviște, a fost a treia tipografie
1508 ar trebui considerat un incunabul fiind chirilică din Europa, după Cracovia (1491) și
prima tipăritură din spațiul românesc. Dar, să le Cetinje, în Muntenegru (1493), plasându-se
luăm pe rând: cronologic înaintea celor de la Praga (1517),
Dintre toate țările ortodoxe, Țara Veneția (1519) ori Vilnius (1525), precum și
Românească s-a învrednicit cu cinstea de a fi înaintea unor oficine tipografice sud-slave
3
dat la lumină cea dintâi ediție tipărită a uneia sau rusești .
dintre cele mai importante cărți de cult Ieromonahul Macarie, pentru care
ortodoxe, „Liturghierul de la 1508”, la îmi iau îngăduința să folosesc apelativul
inițiativa și sub oblăduirea luminatului voievod tipograful heruvimic – reperul fiind lucrarea
1
Radu cel Mare și a urmașului său . lui Angelus Silesius, Călătorul heruvimic,
4
Din punctul de vedere al istoriei cărții, tipărită, ca editio princeps, în 1675 – a venit
se cuvine precizat că Liturghierul, a cărui în Țara Românească din Muntenegru, după
tipărire a început din porunca domnitorului toate probabilitățile, la începutul veacului al

1. Liturghierul lui Macarie 1508/2008, Târgoviște, Arhiepiscopia Târgoviștei, Biblioteca Academiei Române, 2008, p. 5.
2. Constantin Ittu, Omilii nerostite, apare cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Dr. Laurențiu Streza, Mitropolitul
Ardealului, Sibiu, Editura Andreiana, 2012, p. 108.
3. Ștefan Ștefănescu, „P. P. Panaitescu – reputat slavist și istoric al vechii culturi românești”, în Gabriela Braun et al.
(coord.), Valori bibliofile din patrimoniul cultural național: cercetare, valorificare, ediția a XV-a, 14-15 noiembrie 2008,
Craiova, Editura Alma, 2008, pp. 301-312, la p. 308 și n. 41.
4. Angelus Silesius, Călătorul heruvimic, ediție bilingvă, traducere, date biografice, note, variante, postfață de Ioana
Pârvulescu, București, Humanitas, 1999.

Vox Libri, Nr. 4 (77) - 2025 31