Page 36 - Revista VoxLibri nr. 77

Profesiune și vocație

19
cronologică clasică, între 1501 și 1520/25 .
Fără ca să îmi propun un demers exhaustiv, cartea tipărită va apărea în mediul grecesc
începând cu 1471, în cel glagolitic al slavilor catolici din Croația actuală, începând cu 1483, în cel al
alfabetului chirilic, din 1491. În următorul secol, prima tipăritură armeană a apărut în 1512, în timp
ce în ge´ez, limba sacră a Etiopiei, în 1513, apoi în siriacă în 1539, primul tratat de gramatică siriacă
20
tipărit în Europa, urmat de prima ediție tipărită a Noului Testament, în 1555 .
În schimb, cel mai vechi incunabul în scriere glagolitică [alfabet cunoscut și ca littera
21
specialis Slavonica] , ajuns până la noi, este Missale Romanorum – mai precis, Missale
Romanorum Glagolitice („Misal po zakonu rimskoga dvora”) –, tipărit în anul 1483, un produs de o
estetică rafinată. Locul tipăririi acestei cărți este unul dintre cele mai disputate subiecte din
literatura croată de specialitate. [...] În absența altor informații, Blaž Baromić, de felul său din
insula Krk, este considerat primul tipograf pe pământ croat. El a fost un cleric (glagoljaši [preoți
catolici care săvârșeau liturghia în croată, nu în latină]) trimis la Veneția spre a deprinde meșteșugul
22
tipăririi cărților și care, după ce s-a întors, a deschis o officina pe pământ natal .
În universul scrierii chirilice, germanul Sweipolt Fiol (Fyol, Feyl, Feyel, Veyl; c. 1460-
1525/26), originar din orașul francon Neustadt an der Aisch, este privit ca fiind primul
prototipograf, el tipărind un Octoih în Cracovia anului 1491. Era stabilit în acel loc – pe atunci,
capitala regatului polon – de un număr de ani, el primind cetățenia orașului în 1479.
Specialiștii în istoria incunabulelor atrag atenția că incunabulul din 1491 a fost primul cu
litere chirilice, nu primul din Polonia, deoarece primul incunabul din acel regat medieval, cu litere
23
latine a fost Almanach cracoviense ad annum 1474, tipărit în 1473 de către Kaspar Straube, un
24
prototipograf itinerant de sorginte bavareză .

19. Ittu, op. cit. cap. „Un postincunabul: Kitab salat al-sawat´i (Cartea Orelor), prima tipăritură cu litere arabe mobile,
Gregorius de Gregori, 1514”, pp. 335-346.
20. Sebastian P. Brock, A Introduction to Syriac Studies, Gorgias Press, 2017, p. 3.
21. Julia Verkholantsev, ”St. Jerome, Apostle to the Slavs, and the Roman Slavonic Rite”, în Saeculum, vol. 87, nr. 1,
2012, pp. 37-61, la p. 37.
th
22. Roland Marti, ”On the creation of Croatian: The development of Croatian Latin orthography in the 16 century”, în
Susan Baddeley, Anja Voeste (eds.), Orthographies in Early Modern Europe, Berlin, Boston, De Gruyter Mouton, 2012,
pp. 269-320, la p. 274; Sime Juric, „Aus der Geschichte des kroatischen Wiegendrucks”, în Ursula Altman, Hans Lülfing
(eds.), Beiträge zur Inkunabelkunde, Band 8, Berlin, Boston, De Gruyter, 1983, pp. 86-90.
23. Aleksander Sokolyszyn, ”Sweipolt Fiol: The First Slavic Printer of Cyrillic Characters”, în The American Slavic and
East European Review, vol. 18, nr. 1, 1959, pp. 88-94, la p. 88.
24. F. W. Carter, Trade and Urban Development in Poland: An Economic Geography of Cracow, from its Origins to 1795,
Cambridge, Cambridge University Press, 2006, p. 364; Norman Davies, ”Anjou: The Hungarian Connection”. God´s
Playground: A History of Poland in Two Volumes, vol. I, Oxford, Oxford University Press, 2005, p. 118.

Vox Libri, Nr. 4 (77) - 2025 34