Page 84 - VoxLibri_75_2025
P. 84

Lecturi, confesiuni, sentimente



       poți iubi frumos și sincer chiar și într-o lume complicată. Și că uneori, tocmai iubirea e cea care ne
       ține drepți, atunci când totul pare să ne împingă în genunchi.
              Și mai e ceva ce simt că nu pot să las nespus. Ca scriitor, Jokai Mor a fost o personalitate
       complexă, dar la fel de impresionantă a fost și contribuția sa ca publicist și om politic. A fost
       redactor și cofondator al mai multor publicații influente, printre care Pesti Hrlap și Hon, iar textele
       sale publicistice au avut o puternică tentă civică și
       națională. În articolele sale pleda pentru emanciparea
       socială, pentru drepturi și libertăți civile, pentru progres
       și educație. Era un susținător al modernizării, dar și al
       păstrării valorilor morale. Toate aceste convingeri se
       regăsesc în nuanță și în romanele sale. Într-unul dintre
       articolele sale revoluționare scria: „A haza nem elado!”
       („Patria nu este de vânzare!”) - o frază care a devenit nu
       doar slogan, ci crez. Pentru Jokai, patria, demnitatea și
       libertatea nu erau idei abstracte, ci realități pentru care
       merita să lupți cu orice preț. A scris articole incendiare în
       ziarele revoluționare ale vremii și a fost un apropiat al lui
       Lajos Kossuth, liderul Revoluției maghiare. După
       înfrângerea mișcării de la 1848-1849, Jokai a fost nevoit
       să se ascundă o vreme, pentru a evita represaliile
       autorităților austriece. Experiențele acelor ani se vor
       regăsi, transfigurate, în multe dintre scrierile sale.
              Ca deputat în Parlamentul ungar, Jokai a rămas
       fidel ideilor sale liberale. Deși a scris zeci de romane, nu a
       abandonat implicarea civică și politică. Lupta lui pentru
       justiție, dreptate și libertate se reflectă în fiecare erou care
       refuză să se lase corupt, în fiecare scenă în care
       demnitatea e pusă la încercare. Literatura lui nu e un
       refugiu din realitate, ci o oglindă morală a societății în
       care a trăit și pe care a dorit să o schimbe.
              Eroii săi, la fel ca el, sunt oameni care aleg verticalitatea, nu calea ușoară. Ivan Timar, din
       Diamantele negre (Fekete gyemăntok), e o astfel de figură - un om care rămâne demn într-o lume
       care încearcă să-l frângă. Și poate tocmai de aceea romanele lui Jokai încă ne ating, după două
       secole: pentru că nu sunt doar povești bine scrise, ci ecouri ale unei vieți trăite cu sufletul întreg.
              Și, la final, nu pot decât să vă îndemn cu toată inima: faceți un popas în lumea lui Jokai.
       Citiți romanele sale — Diamantele negre, Omul de aur, sau oricare altul. Fiecare poate fi receptat în
       funcție de ceea ce vă pasionează: poate vă veți opri asupra detaliilor istorice, poate vă va cuceri
       fresca socială sau veți vibra la accentul revoluționar, la romantismul care încă mai are ceva de spus
       sufletului nostru. Oricare ar fi cheia prin care îl citiți, Jokai nu vă va lăsa indiferenți. Pentru că în
       spatele poveștilor stă un om care a trăit cu intensitate, a scris cu convingere și a iubit libertatea - așa
       cum doar marile spirite o pot face.





       Vox Libri, Nr. 2 (75) - 2025             82
   79   80   81   82   83   84   85   86   87   88   89