Page 83 - VoxLibri_75_2025

Lecturi, confesiuni, sentimente

ROXANA BORTOȘ

„Diamantele negre” -
o iubire care te face să reziști

nul acesta se împlinesc 200 de ani de pe Timar Jănos pe o insulă imaginară, unde
la nașterea lui Jokai Mor (18 putea fi fericit fără compromisuri. Acea insulă
februarie 1825, Komărom - 5 mai - Insula Nimănui - este mai mult decât un
1904, Budapesta). A fost un scriitor prolific, dar decor idilic. Deși în roman are un caracter
și un om de acțiune: a participat activ la aproape mitic, ea are o sursă de inspirație reală:
Revoluția de la 1848, a redactat manifeste și a insula Ada Kaleh, de pe Dunăre. O fâșie de
condus publicații care susțineau cauza pământ învăluită în mister și farmec oriental,
libertății. A fost și deputat în Parlamentul ungar, Ada Kaleh i-a oferit lui Jokai imaginea
dar întotdeauna a rămas fidel convingerilor perfectă a unei lumi izolate de corupția și
sale, refuzând compromisurile care i-ar fi convențiile societății. A fost locul unde timpul
ușurat drumul. părea să se oprească, unde viața curgea altfel
Au trecut mulți ani de când am citit — iar Jokai a transformat acea realitate într-un
Diamantele negre de Jokai Mor, dar e una simbol literar.
dintre acele cărți care rămâne undeva în tine, cu Dar tocmai faptul că insula este un
o lumină caldă și clară. Țin minte că mi-a plăcut refugiu izolat o face, pentru mine, mai greu de
foarte mult, poate și pentru că e genul de acceptat. Poate fi un vis frumos, dar tot un vis
poveste în care mai cred și acum: iubirea care te rămâne. Viața noastră, cu toate imperfecțiunile
susține, omul care rămâne bun într-o lume ei, se petrece aici, nu pe o insulă de poveste. Iar
nedreaptă, lupta dusă nu cu arme, ci cu sufletul. contrastul acesta mă duce din nou cu gândul la
Ivan Tmăr, personajul principal, mi-a fost drag Diamantele negre și la Ivan Tmăr, care a ales
din primul moment. Nu e un erou strălucitor, ci să trăiască tocmai aici, între oameni, cu dureri
un om care alege să rămână vertical, chiar când și compromisuri, dar fără să devină parte din
totul în jur îi cere altceva. El nu fuge, nu se ele.
retrage în vreo „insulă a nimănui” — ci rămâne Citind azi din nou fragmente din
acolo, în mină, în noroiul lumii, dar cu Diamantele negre, mi-am dat seama că ceea ce
demnitatea întreagă. Și cred că asta m-a atins mă atrage este echilibrul pe care Jokai reușește
cel mai mult: faptul că nu și-a pierdut sufletul. să-l creeze între romantism și realism. Scrie cu
Că a ales o femeie bună, Eveline, și nu a suflet, dar cu picioarele pe pământ. Te face să
confundat frumusețea cu iubirea adevărată. visezi, dar nu te minte.
Când am citit Omul de aur (Az arany Poate că și de aceea cartea asta mi-a
ember), am înțeles de ce Jokai a ales să-l trimită rămas în suflet. Pentru că mi-a amintit că da,

Vox Libri, Nr. 2 (75) - 2025 81