Page 79 - VoxLibri_75_2025

Atelier de creație

subțiri” și gloată.
În romanul Război și pace, Tolstoi îi prezintă pe rând, pe toți conții și generalii, pe toate
contesele și principesele Rusiei din timpul lui Kutuzov și Napoleon, vorbitori de limbă franceză,
engleză și germană. Katerina cea Mare a Rusiei a fost o nemțoaică cu vederi largi, instruită,
pricepută și îndrăgostită de pământul Rusiei. Dar nu doar datorită ei sau lui Petru I, Rusia s-a
occidentalizat înălțând orașe cu arhitectură somptuoasă, cu bulevarde largi și minunate parcuri.
Alte șantiere au continuat și după Revoluția din Octombrie. Prețul industrializării și colectivizării
forțate s-a numărat în milioane de morți, de deportați, de familii destrămate. Se adaugă la toate
acestea cumplitele liste de morți înregistrați în perioada denunțurilor, denunțul devenit un fel de
crez, de profesie de bază în vremea Marii Epurări. S-a întâmplat la fel ca în timpul Revoluției
Franceze care i-a inspirat prin cruzime și absurd pe mai marii teoreticieni și activiști ai
bolșevismului aflați la putere în frunte cu Stalin. Până și Lenin s-a simțit obligat să menționeze
într-un text lăsat cu limbă de moarte ca nu cumva să i se dea mână liberă lui Stalin căci va fi prăpăd.
Suntem în iunie 1941. Stalin este tras pe sfoară de către Hitler care încalcă Pactul de neagresiune
semnat în 1939 și atacă Rusia. Patru țări aliate atacă Uniunea Sovietică: Germania nazistă, Italia,
Ungaria și România începând cu luna iunie 1941 până în mai 1945. Atunci începe Marele Război
pentru Apărarea Patriei. Despre acești ruși care au luptat până la ultima suflare vorbesc cărțile lui
Șolohov, Polevoi și alții. Filme ca Povestea unui om, Soarta unui om adevărat, Zboară cocorii, Al
41-lea rămân puternic imprimate în memoria celor născuți la scurtă vreme după război.
Așadar avem în literatură rușii nobili - Pușkin, Tolstoi; ruși medici - Cehov, Bulgakov;
rușii albi în exil - Bunin, Hodasevici, Țvetaeva, Pasternak, Nabokov, Mandelștam, Soljenițîn,
Brodski, Berberova și mulți alții. Și unii și alții vorbesc cu imensă iubire, cu multă venerație, despre
Patria Mumă. Acum că am făcut această rapidă și superficială răsfoire despre ruși de-a lungul
timpului ajungem la zilele noastre și auzim spunându-se că Putin, care e un „comunist periculos”, a
descoperit un vaccin. Treaba lui. Bine că l-a găsit, să-i fie de folos. Revin și spun: ca să-i consideri pe
toți rușii ca fiind comuniști e ca și cum ai spune că toți mexicanii sunt copiii lui Emiliano Zapata sau
că toate italiencele sunt devotate unui singur bărbat, precum Clara Petacci lui Mussolini. Aceste
generalizări îndepărtează omul de astăzi nu doar de la realități istorice incontestabile, dar mai ales
de la o judicioasă cumpănire și receptare a evenimentelor ce se succed zi după zi.
„De fiecare dată când povestesc cu cei de aici despre spațiul de dincolo de Prut, spre Est,
spre Imperiu, am senzația că începe să funcționeze un complex pe care eu îl numesc «complexul
Siberia» sau mai degrabă «complexul siberian» al geografiei. Tot ce e dincolo de Prut e «undeva în
Siberia», la «dracu-n praznic». Chișinăul, care este doar la 100 km de hotarul românesc, e plasat în
geografia mentalului colectiv în fundul Siberiei. În primii ani de studenție eram întrebat mereu dacă
«la noi este frig».
De fiecare dată trebuia să explic că «frigul de dincolo» este o problemă de percepție, de
fantasme din mintea lor. Este incredibil pentru mine acest mod de a percepe geografia. Există în
mintea lor un punct în care «se termină» geografia, nu mai există nimic dincolo decât un cumul de
fantasme și clișee. Acest «complex siberian al geografiei» omoară orice formă de explorare.
Aici cele mai îndepărtate tărâmuri nu sunt «Patagonia» sau «Insula de foc», ci țările vecine.
Prea puțini au avut curajul și curiozitatea de a le explora”...

Preluat din volumul Sabina Ivașcu, Noi, ei, ăștia, ăia,
Editura Maiko, București, 2025, cu acordul asutoarei.
*Vasile Ernu, Ultimii eretici ai Imperiului, Ed. Polirom, 2009.
Vox Libri, Nr. 2 (75) - 2025 77