Page 13 - VoxLibri_75_2025

Profesiune și vocație

Doi ani mai târziu, Moses de Mardin va reveni în Roma pontificală, unde va preda siriacă
unor pasionați, printre ei aflându-se atât preotul și umanistul flamand, născut în Brabant, Andreas
Masius (1514-1573)18, cât și Johann Albrecht Witmanstetter (1506-1557), teologul german și
orientalistul cu studii la Tubingen, ulterior la Torino, Napoli și Roma, din 1533, secretarul a doi papi
succesivi, Clement al VII-lea (1523-1534) și Paul al III-lea (1534-1549)19.
Plecat din Roma spre Viena, ierarhul siriac va fi sprijinit aici, în demesul său tipografic, de
același Johann Albrecht Witmanstetter, devenit, între timp, cancelar al Țărilor Ereditare ale Casei
de Habsburg, și care îl va convinge pe Ferdinand I von Habsburg (1556-1564) să sprijine demersul.
Important, în economia acestor rânduri, este amănuntul că Ferdinand era arhiduce din 1521, astfel
că Noul Testament în siriacă - Ktaba d-ewangelyon2 21 [ktaba însemnând, generic, „scriere” sau
„carte”, împrumutat în arabă sub forma kitab^1 -, fiind tipărit în 1555, a apărut cu un an înainte ca
vlăstarul arhiducal să ajungă împărat22.

Moses de Mardin va rămâne pe pământ european până în 1561 sau 1562, după care va
reveni în Orient, unde va copia manuscrise23, iar în 1578 izvoarele istorice îl menționează ca revenit
la Roma, cu statutul de episcop aflat în suita relativ recent abdicatului patriarh al Antiohiei Siriei
Ignatius Ni'matallah/Na'matallah I (1557-1576). Patriarhul a ajuns în Cetatea celor Șapte Coline
via Cipru și Veneția, după cum aflăm din propriile sale însemnări scrise într-un „caiet” de
matematică, iar nu mult după aceea Moses va fi titularizat profesor de siriacă la Collegio dei Neofiti
(latinizat Collegium Ecclesiasticum Adolescentium Neophytorum sau Pia Domus Neophytorum),
fondat în 157724.
*
Paradoxal sau nu, interesul celor care aparțin Bisericii siriace - luată în general, fără a
insista asupra denominațiilor acesteia - pentru limba respectivă a apărut relativ târziu. La nivelul
secolului al XX-lea trebuie amintită contribuția patriarhului ortodox al Antiohiei, Ignatius Aphram
Barsoum (Mor Ignatius Aphrem I Barsoum), care a păstorit din 1933 și până la moartea sa,
survenită în 1957. Dar, deși autorul patriarhal citează aproximativ o duzină de scriitori din veacul al
XIV-lea atunci când își propune să vorbească despre istoria literaturii siriace, el face referire mai
degrabă la colecționari, copiști ori comentatori decât la autentici autori25.
18. Albert van Roey, „Les etudes syriaques d'Andreas Masius”, în Orientalia Lovaniensia Periodica, nr. 9, 1978, pp. 141­
158.19. Maximilian de Moliere, Confronting Kabbalah '.Studies in the Christian Hebraist Library of Johann Albrecht
Widmanstetter, Leiden, Boston, Brill, 2024, pp. 343-346.
20. Pier Giorgio Borbone, ”Monsignore Vescovo di Soria, also Known as Moses of Mardin, Scribe and Book Collector”, în
Christian Orient: Journal ofStudies of the Christian Culture of Asia and Africa, vol. 8 (XIV), Saint Petersburg, The State
Hermitage Publishers, 2017, pp. 79-114, la p. 82, n. 15.
21. Spre exemplu, opera unui autor anonim, anterior cu secole bune lui Moses de Mardin, cu titlul Ktaba d-Massqata în
siriacă, a fost tradusă Liber Graduum în latină, respectiv Cartea treptelor în română (Constantin Ittu, Florilegiu
bibliologic: peregrin cu incunabula von Brukenthal, Sibiu, Editura Muzeului Național Brukenthal, 2023, p. 105).
22. Johnson, Syriac Influences, p. 41.
23. Borbone, ”Monsignore Vescovo di Soria, also Known as Moses of Mardin”, p. 82.
24. Pier Giorgio Borbone, Margherita Farina, ”New Documents Concerning Patriarch Ignatius Na'matallah (Mardin, ca.
1515 - Bracciano, Near Rome, 1587) 1. Elias, The "Nestorian" Bishop”, în Egitto e Vicino Oriente, vol. 37, 2014, pp. 179­
189; Pier Giorgio Borbone, "From Tur 'Abdin to Rome: the Syro-Orthodox presence in Sixteenth-Century Rome", Herman
Teule, Elif Keser-Kayaalp, Kutlu Akalin et al. (eds.). Syriac in its Multi-cultural Context: First International Syriac Studies
Symposium, s. l., Peeters, 2017, pp. 279-289, la p. 282.
25. Rudolf Macuch, Geschichte derspat undneusyrischen Literatur, New Jersey, Gorgias Press, 2009, p. 11.

Vox Libri, Nr. 2 (75) - 2025 11