Page 11 - VoxLibri_75_2025

Profesiune și vocație

pe preotul Joseph Kuri (Acurius), precum și pe diaconii Moses și Elias bar Abraham. Devenit
apropiat al ierodiaconului (călugăr diacon) Elias bar Abraham, Teseo a învățat de la acesta siriaca,
iar maronitul a învățat latina de la umanistul italian4.
În martie 1539, Teseo publică Introductio in Chaldaicam linguam, lucrare care oferă lumii
latine prima tipăritură cu informații despre limba siriacă, literele mobile respective fiind create
având ca model scrierea de mână a lui Elis bar Abraham. Aflăm din Chaldaicam linguam că, în
comparație cu ebraica, vocalele siriace diferă de cele ebraice, deși sunt apropiate. Spre pildă, /a/
alăf/ aleph, prima literă din alfabetul ebraic, are corespondent siriac /o/ olaph, motiv pentru care
biblicul Adam, cu sensul de [„primul] om”5, apare Odom în textul tipărit6.
De reținut că ebraicul cuvânt adam a fost precedat în akkadiană - sau asiro-babiloniană,
cea mai veche limbă semitică atestată7 - de adamu, cu sens de „pământ roșu” sau „sânge”, care, în
paleoakkadiană, desemna o „persoană importantă/nobilă”8. Cum era de așteptat într-o astfel de
înrudire lingvistică semitică [...] unele nume din Biblie se întâlnesc și în akkadiană [pe tăblițele
akkadiene]: Adamu, Abramu, Yakub, Sumuilu și chiar Dudiya (David?)9.
*
În 1555, anul tipăririi Noului Testament în siriacă, Europa romano-catolică era deja
pregătită, prin intermediul scrierilor lui Toma d'Aquino (1225-1274), să interpreteze textele sacre
în câteva sensuri: cel literal, cel analogic, apoi moral sau tropologic, nu în ultimul rând, anagogic.
Dominicanul Augustin de Dacia (Aki, Haakon, Acho; ț1285) - profesor la Paris, unul dintre
reprezentanții de marcă ai aristotelismului latin și ai tomismului moderat - a rezumat într-un distih
demersul interpretativ: Littera gesta docet, quid credas allegoria,/ moralis quid agas, quo tendas
anagogia („Litera învață ce a avut loc, alegoria ce să crezi/, sensul moral ce să faci, iar sensul
anagogic spre ce trebuie să aspiri”)10. Plin de respect pentru cititorul/cititoarea mai puțin
familiarizat/ă cu istoria Evului Mediu, precizez că Augustin din Dacia era, de felul său, din
Danemarca, iar Dacia acelor timpuri trimitea, geografic, la zona scandinavă, iar sub raportul
legendelor de întemeiere, la confuzia cu Dania, patria danezilor. De reținut că Dacia, inexistentă în
cronicile daneze, era legată de unul dintre miturile fondatoare, mituri care - fără să fie o regulă
generală - „identificau” rădăcinile popoarelor din Evul Mediu fie în Antichitate, fie în lumea
veterotestamentară. Conform mitologiei fondatoare, danezii ar fi fost urmași ai luptătorilor din

4. Robert J. Wilkinson. ’’Constructing Syriac in Latin - Establishing the Identity of Syriac in the West over a Century and a
Half (c. 1500 - c. 1700). An Account of Grammatical and Extra-Lingustic Determinants”, în Bulletin de l'Academie
Belgepour l'Etude desLangues Ancienneset Orientales (BABELAO), vol. 15, 2016, pp. 169-283, la p. 187.
5. Martin Bocian, Ursula Kraus, Iris Lenz, Dicționar enciclopedic de personaje biblice, traducere în limba română de
Gabriela Danțiș și Herta Spuhn, București, Editura Enciclopedică, 1996, p. 15.
6. Wilkinson. ’Constructing Syriac in Latin’, pp. 187-188.
7. John Huehnergard, Christopher Woods, ”Akkadian and Eblaite’, în Roger D. Woodard (ed.), The Ancient Languages of
Mesopotamia, Egypt andAksum, Cambridge, New York, Cambridge University Press. 2008, pp. 83-152, la p. 83.
8. Walter Sommerfeld, ’Old Akkadian’, în Juan-Pablo Vita, History of the Akkadian Language, Leiden, Boston, Brill,
2021,, pp. 513-663, la p. 514; Jacques Attali, Dicționar tandru al Iudaismului, traducerea Sonia Herman, București,
Hasefer, 2011, p. 77.
9. David Marcus, ’Akkadian’, în John Kaltner, Steven L McKenzie (eds.), Beyond Babel: A Handbook for Biblical
Hebrew and Related Languages, Atlanta, Society for Biblical Literature, 2002, pp. 19-42, la p. 33.
10.Ignațiu de Loyola, Istorisirea Pelerinului, Jurnalul mișcărilor lăuntrice, Exerciții spirituale, traducere și note de
Antoaneta Sabău, Iulian Budău S. J., Marius Taloș S. J., traduceri de Marius Taloș S. J., Iași, Polirom, 2007, p. 182.

Vox Libri, Nr. 2 (75 - 2025 9